Amedeo Modigliani (Andy Garcia) – sculptor si pictor italian cu puternice influente africane in arta sa, traieste o tragica poveste de dragoste cu Jeanne (Elsa Zylberstein), o frumoasa tanara catolica in Parisul inceputului de secol XX.

Cei doi au un copil nelegitim pe care, parintii Jeannei il trimit spre a fi crescut de maicute intr-o manastire aflata la mare distanta de Paris.
Modigliani innebunit de durere incearca sa faca rost de bani pentru a-si recastiga copilul si pentru a-l putea creste. Salvarea vine de la competitia anuala de arta care avea loc in Paris, dar el impreuna cu amicul si rivalul sau Pablo Picasso considerau sub demnitatea artistilor adevarati participarea la aceasta competitie.

Beat si drogat, Modigliani se inscrie in competitie. Picasso il urmaza, iar Parisul priveste cu frenezie competitia dintre cei doi mari artisti ai vremii. Intrebarea era “Cine va castiga?”.

In acelasi timp cu drama iubirii pentru Jeanne, Modigliani spera sa creeze o capodopera care sa ii aduca premiul mult visat, asa cum fac si ceilalti artisti.

Sursa: Cinemagia.ro

Amedeo Modigliani se naşte la 12 iulie 1884 în Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii săi ani, Amedeo i-a trăit într-o atmosferă grea, cu privaţiuni, firma tatălui dăduse faliment. Totuşi, cea mai importantă problemă, este sănătatea sa şubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecţiune pulmonară gravă, trei ani mai târziu, în anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descoperă în acest timp pictura şi o roagă pe mama lui să îi permită să ia lecţii de desen. Din august 1898, tânărul Modigliani frecventează atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde execută naturi moarte şi portrete. După o nouă agravare a sănătăţii, îşi petrece iarna în clima blândă a oraşelor Napoli şi Amalfi. Însănătoşit, Amedeo se înscrie în 1902 la "Şcoala de Nuduri" din Florenţa ("Scuola libera di Nudo"), condusă de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai târziu, frecventează cursurile "Institutului de Arte Frumoase" din Veneţia.

Nudul devine în anul 1917 tema preferată a lui Modigliani. Pictorul respectă în el realitatea mai mult decât în portrete. Modigliani este în esenţă marcat de arta italiană clasică şi acest aspect al temperamentului său artistic transpare în căutarea expresiei naturaliste şi a ritmicităţii liniei trupului. În tabloul reprodus aici, "Nud culcat", foloseşte o culoare groasă şi tonuri calde, ocrul cu reflexe portocalii se învecinează cu cafeniul, vişiniul cu verdele. Pielea aurie a modelului se evidenţiază pe aşternutul de un roşu închis şi pe verdele intens al pernei. Gestul de desfacere a braţelor pare să fie din parte femeii care pozează o expresie a dăruirii totale ochilor privitorului.

Amedeo Modigliani nu a avut predecesori direcţi şi nici urmaşi, arta sa îi aparţine în exclusivitate. Această particularitate vorbeşte despre valorile şi frumuseţea operei sale. După anul 1910, Pablo Picasso va împrumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard Buffet realizează opere ale căror linii ferme, gamă cromatică restrânsă şi simţ al spaţiului ne poartă cu gândul la creaţia lui Modigliani.

Sursa: Wikipedia.org