Din viaţa unui preot român, în altă ţară Imprimare 4409 Afişări
Scris de Florentin Nasui   
Miercuri, 30 Iunie 2010 10:43

Preotul greco-catolic Dumitru Petrovan, originar din oraşul Dragomireşti, judeţul Maramureş, este de un an şi jumătate  paroh al bisericii  din comuna Biserica Albă (Ucraina), localitate situată pe malul drept al Tisei, paralel cu Sighetul Marmaţiei, de pe malul opus. Aşezarea ucraineană  de dincolo de apă, locuită  de români în proporţie de 99 la sută, se întinde paralel cu  o parte a satului Tisa, comuna Bocicoiu Mare şi acest municipiu, pe o lungime de 5 kilometri, de la Lacul lui Năsui, până în dreptul fostei fabrici UIL, de unde începe Slatina, pe partea dreaptă.


De altfel, în zona acestui lac s-a propus în urmă cu 18 ani a se construi un pod din beton armat, cu 4 benzi de circulaţie în regim de trafic internaţional, între România şi Ucraina, pod peste Tisa, care ar fi legat astfel Sighetul de Biserica Albă. Din lipsa finanţării, proiectul a picat, construindu-se mai la vale, între Sighet şi oraşul Slatina (Solotvino), populat în proporţie de 60 procente de români, o punte din lemn, mai exact podul istoric, un pod rutier cu o singură bandă de circulaţie, pe care trec deopotrivă pietoni şi autovehicule sub 3,5 tone.
Pod funcţional de vreo 3 ani şi ceva, în singurul punct de trecere a frontierei în regim de trafic internaţional, care a mai rămas deschis în Maramureş.
Şi asta e ceva!

Părintele  Dumitru Petrovan, 34 de ani, celibatar,  a absolvit la Oradea cursurile Facultăţii de Teologie Greco-Catolică şi un masterat. Apoi şi-a continuat şi finalizat  studiile  la Roma, timp de 4 ani,  de unde a şi  venit să slujească în comunităţile româneşti din dreapta Tisei. Adică, pe lângă Biserica Albă, preotul oficiază şi în Slatina (unde locuieşte acum) şi Apşa de Jos.


"M-a impresionat spiritul de rugăciune al comunităţii de aici, felul cum cântă toţi în bisericile greco-catolice, pe care l-am descoperit împreună cu fostul paroh, preotul Piţuleac, originar şi el din stânga Tisei, satul Crăciuneşti - îşi aminteşte tânărul părinte. Dacă în celelalte  două localităţi în care slujesc, numărul ortodocşilor este mai mare decât al greco-catolicilor, la Biserica Albă domină greco-catolicii, motiv pentru care am ales această parohie. ("Domină", e un fel de-a spune, ştiut fiind că în dreapta Tisei circa 50 de procente dintre români sunt neo-protestanţi - n.n.). Când în ţările fostei Uniuni Sovietice s-a permis revenirea la religie, la biserică, aici, la Biserica Albă, era un preot ortodox, căruia enoriaşii (aproape toţi din cei 50 la sută rămaşi la credinţa strămoşească - n. n.)  i-au spus că ei sunt greco-catolici. Dacă domnia sa vrea să treacă la acest cult, bine, dacă nu, i se mulţumeşte pentru tot ce a făcut până atunci. Aşa a rămas comuna iar  fără preot, prin 1991-1992. Câţiva ani, au slujit aici preoţi greco-catolici din Slatina,  Sighet sau din alte localităţi de frontieră. Apoi, m-au impresionat românii din dreapta Tisei pentru felul cum şi-au păstrat tradiţiile, limba şi credinţa în biserică. Înainte de a veni aici, am crezut că toţi vorbesc ucraineană, că nu mă voi putea înţelege cu ei.  Dar limba vorbită de ei, maramureşenii din dreapta Tisei,  este exact aceea vorbită de noi, maramureşenii din stânga râului de graniţă. Când am venit prima dată aici, era perioada  Crăciunului. Când am auzit că răsună satul de colinzi româneşti, că lumea este îmbrăcată în costume populare maramureşene,  mi-am zis că viitorul bisericii greco-catolice din Maramureş este salvat de românii din dreapta Tisei. În viitorul nostru  şi al tinerei generaţii contează educaţia, cultura şi credinţa în biserică. Am fost cu un grup de tineri besermeni la întâlnirea tineretului catolic, care s-a desfăşurat la Baia Mare. Primarul Gheorghe Berinde mi-a pus în sat un spaţiu la dispoziţie unde organizăm cu tinerii  diverse reuniuni cultural-educative şi religioase. Mai merg la Dragomireşti să o mai ajut în gospodărie pe mama mea, care este vârstnică. Mai ţin Liturghia acolo, împreună cu protopopul Vasile Hotico. Ce m-a dezamăgit în comunităţile româneşti din dreapta Tisei? Eram obişnuit să dau bineţe, ca pe la noi, salutând lumea creştineşte, Lăudat fie Iisus!  Dar unii se uitau hâd la mine, de parcă i-aş fi înjurat, chestiune care m-a speriat, la început. Apoi am aflat că aceştia sunt pocăiţi, au altă religie. Predomină Martorii lui Iehova. De când am venit aici, am botezat creştineşte numeroase persoane  mature, pentru a nu abandona credinţa strămoşească, credinţa în biserică."

AUTOR: Florentin Nasui

SURSA: Graiul.ro

Dumitru Petrovan


Share