Comunitatea maramureşenilor de dincolo de Tisa ne-a sărit în ajutor imediat după căderea lui Ceauşescu. Românii din URSS (pe atunci) au fost primii care şi-au ajutat confraţii din Maramureşul din stânga Tisei, venind cu diverse ajutoare aduse pe la Halmeu, făcând un ocol de 180 de kilometri, în condiţiile în care între Slatina (Solotvino) şi Sighet bunăoară este doar râul de frontieră. Între 1986-1990, rudeniile de gradul I şi II de pe cele două maluri rămase în ţări diferite se puteau vizita reciproc pe baza unor documente greu de obţinut. Trecerea graniţei se făcea o dată pe săptămână pe jos, peste podul de cale ferată Câmpulung la Tisa-Terestva.
Reamintim că după 1946, când Uniunea Sovietică a tras gardul de sârmă ghimpată pe graniţa de stat, au fost despărţite brutal nu doar mii de familii de români, ucraineni, maghiari sau evrei din Maramureşul voievodal, dar chiar şi două localităţi au fost rupte în două, din birou! E vorba de comuna Bocicoiul Mare rămasă în România şi Bocicoiul Mic, jumătatea rămasă în statul vecin, respectiv Teceul Mic la noi şi Teceul Mare, dincolo.
În primăvara lui 1996, când a fost invitat în oraşul natal, la ceremonia de înmânare a Titlului de Cetăţean de Onoare al municipiului Sighetu Marmaţiei, scriitorul Elie Wiesel a mers şi la Bocicoiu Mare pentru a pune flori la mormântul bunicilor săi. Atunci a aflat de la localnici că cimitirul evreiesc a rămas pe celălalt mal al Tisei.
Aşadar, refacerea punţilor de legătură între comunităţile de pe cele două maluri a fost primul obiectiv de realizat după căderea regimului comunist. Mai mult, românii din Transcarpatia au solicitat încă de pe atunci şi deschiderea unui consulat al României în zonă. După ce s-a înfiinţat Consulatul general de la Cernăuţi (1996), nimeni n-a mai sperat la o reprezentanţă a României în Transcarpatia. Şi totuşi, minunea s-a întâmplat în luna mai, anul trecut, când a luat fiinţă Consulatul României la Solotvino (Slatina).

 În ultimele luni s-au repus pe tapet de cele două părţi (române şi ucrainene) şi deschiderea sau redeschiderea unor puncte de trecere a frontierei în judeţul Maramureş, cunoscut fiind că singurul PTF funcţional este cel rutier (autoturisme + pietoni) între Sighet-Slatina, pe podul cu un singur fir de circulaţie, realizat pe piloni din beton armat în 1999-2000, cu 6 tabliere din lemn şi două metalice, deschis oficial în 2007. După 8 luni a fost închis şi refăcut în 2008 (suprastructura din lemn, calea de rulare şi cele 6 deschideri). Acest pod, această punte a apărut din întâmplare sau din noroc. Cum?  

Sursa - graiul.ro