Patru sigheteni au depus plângere prealabilă împotriva decizie ANRP de retrocedare a Palatului Culturii. Printre ei se numără şi deputatul UDMR, Ştefan Bereş.

Am primit la subredacţia din Sighetu-Marmaţiei copi după două Plângerii Prealabile depuse joi, 9 iulie, la Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, una semnată de Ioan Mariş, Stefan Vasile Bereş şi Hari Marcus şi o alta semnată de Vasile Oceanu în numele unei asociaţii. Ambele acte solicită revocarea totală a deciziei nr. 2082/20.05.2009 comunicată Primăriei Sighet în data de 10 iunie 2009 ca fiind nelegală şi neîntemeiată. Având în vedere că în cazul ambelor acte conţinutul este acelaşi, transcriem doar una, fără alte comentarii:

"I. În ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei, acesta constă în faptul că cererea de retrocedare a Episcopiei Maramurăşului şi Sătmarului cu sediul (...) nu se încadrează în condiţiile cerute de art. 1 din O.G. nr. 94/24.01.2000, republicată şi actualizată privind retrocedarea unor bunuri imobile aparţinând cultelor religioase din România. În paragraful arătat mai sus, legiuitorul se referă la imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În speaţa noastră, dacă luăm extrasul CF. 1868 nr. top. 1263, in extenso, putem vedea că presupusa preluare abuzivă a fost în anul 1941 când statul maghiar, pe baza unui ordin al ministerului a devenit proprietar. Astfel nu putem vorbi de o preluare abuzivă după 6 martie 1945, ca atare, cererea de retrocedare nu se încadrează în condiţiile O.G nr. 94/2000.

II. În ceea ce priveşte netemeinicia deciziei, ea constă în neluarea în considerare a situaţiei reale privind aprecierea preluării abuzive precum şi în ce priveşte calitatea de proprietar deposedat. În susţinerea netemeiniciei apelăm ca dovadă tot la extrasul C.F. in extenso, din cuprinsul căruia reiese tot istoricul acestui complex imobiliar, intitulat Palatul Culturii. Prima înscriere este din 25 iunie 1914, când Asociaţia Culturală din Maramureş o primeşte prin donaţie. În data de 28 iulie 1914, se înscrie construcţia, Palatul Culturii, construită din investiţia proprie a oraşului precum şi cu ajutorul Ministerului Culturii şi Cultelor (NR. din Ungaria). În data de 13 decembrie 1927, încheierea nr. 3358, pe baza sentinţei Tribunalului Maramureş se înscrie dreptul de proprietate în favoarea obştei judeţului Maramureş. ATENTIE! În data de 17 martie 1938, în baza contractului de donaţie din 1 martie 1938, luând în considerare decizia Comisiei Interimare a jud. Maramureş nr. 1659/1938 şi în baza Jurnalului nr. 116 a Consiliului de Miniştrii dată în sentinţa sa de la 26 ianuarie 1938, se intabulează dreptul de proprietate în favoarea Episcopiei Orotodoxe Române a Maramureşului. Considerăm că aici este vorba de preluare abuzivă de la obştea Maramureşului, acest aspect rezultă indiscutabil din cele două acte şi anume Decizia nr. 1659 din 4 februarie 1938 precedat de Jurnalul nr. 116 din 26 ianuarie 1938, conţinutul căruia NU a fost prezentat Comisiei Speciale. Din cuprinsul acestor două acte reiese că prin ordinul ministerului de interne se cerea a se ceda de către obştea Maramureşeului, Epicopiei Ortodoxe a Maramureşului, acest complex imobiliar denumit Palatul Culturii. Este deci indiscutabil că la momentul respectiv, obştea a fost obligată abuziv să cedeze imobilul respectiv. După 3 ani, adică în anul 1941, imobilul, având în vedere măsurile abuzive arătate în aliniatul precedent, a revenit Statului Maghiar printr-o hotărâre de minister. În data de 31 mai 1945, după război şi restabilirea graniţelor, era normal să nu mai fie înscris Statul Maghiar, trebuia să fie trecut Statul Român, ca succesor de drept dar, din greşeală s-a dispus restabilirea situaţiei, iar ultimul proprietar înscris abuziv a fost Episcopia Ortodoxă şi ca atare a devenit din nou proprietar. În data de 6 iulie 1949, pe bună dreptate, văzând greşala, s-a dispus revocarea acelei donaţii şi reînscrierea adevăratului proprietar şi anume judeţul Maramureş. Considerăm deci că pe baza celor arătate mai sus, suntem îndreptăţiţi să solicităm revocarea în totalitate a Deciziei nr. 2082 din 20.05.2009, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au parţinut cultelor religioase din România. Semnat Ion Mariş, Stefan Vasile Bereş, Hari Marcus." Plângerea prealabilă a fost formulată şi depusă în conformitate cu art.1 pct. 2 şi art. 2 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, precum şi în conformitate cu prevederile art. 1 şi 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Autor: Ioan J Popescu

Sursa: Informatia Zilei