"Tinerii de astăzi trebuie să aibă respect pentru muncă" | 605 Afişări |
Joi, 16 Septembrie 2010 17:59 |
Pe mătuşa Ana Cvaşciuc, din Rona de Sus, am cunoscut-o întâmplător. Stătea în pragul casei, aşteptând să mai schimbe o vorbă cu cineva. Mătuşa Ana te cucereşte din prima clipă. La cei 89 de ani pe care îi are, te uimeşte prin modul în care a înţeles să-şi ducă existenţa. Bătrâneţea i-a furat simţul vederii. Acest lucru nu o întristează şi crede că aşa a trebuit să se întâmple. Mătuşa Ana povesteşte că s-a născut în 17 august 1921, la Rona de Sus, într-o familie modestă de gospodari, având încă cinci fraţi. Nu a avut o viaţă prea uşoară. Vremurile au fost grele. Mătuşa îşi aminteşte cu precizie momentul când, în anul 1940, la sfârşitul lunii august, armata maghiară a intrat în Rona de Sus. • Ruşii au băgat spaima între maramureşence După război au venit ruşii în Rona de Sus. "Soldaţii ruşi erau şi buni, şi răi. Când se îmbătau, violau femeile. Mergeau pe la case şi îi întrebau pe bărbaţi dacă au fete şi soţii frumoase şi le cereau să le dea lor. Ne era frică să mai ieşim pe afară", povesteşte bătrâna, cuprinsă de un fior. Au urmat anii regimului comunist. "Tare greu ne-o fost imediat după război. Au început să se organizeze «tovărăşiile» (primele forme de colectivizare-n.r.). Deoarece pe la noi tare puţini ştiau carte, în anul 1948 au fost organizate cursuri de alfabetizare. Am urmat aceste cursuri, pentru că tare am vrut să ştiu să scriu şi să citesc. Am făcut patru clase pe când aveam 27 de ani, lucru mare pe atunci", mai spune, cu mândrie, mătuşa Ana. Deoarece ştia destul de bine româneşte şi avea şcoală, a fost angajată la "Sfat" (primărie - n.r.). I s-a dat sarcină de serviciu să colecteze cotele obligatorii de produse agricole de la cetăţeni. "Era o muncă neplăcută. Oamenilor abia le ajungea pentru ei. De unde să mai fi dat şi cote? Cât am putut i-am ajutat pe oameni, pe care îi preveneam înainte de a merge pe la gospodării şi aceştia se ascundeau sau plecau de acasă. Era un lucru riscant. Ni se spunea tot timpul de cei de la partid că, dacă nu reuşim să îi convingem pe oameni să dea cotele, primii care vor intra la puşcărie vom fi noi", îşi aminteşte femeia. • Haine şi mâncare pe cupoane În anul 1948, mătuşa Ana a participat la o manifestare în Bucureşti. • Supărată pe membrii comisiei de specialitate În anul 1991, mătuşa Ana şi-a pierdut vederea. Situaţia ei este foarte dificilă. Chiar dacă există şansa efectuării unei intervenţii chirurgicale prin care să-şi recapete vederea, bolile de inimă şi riscul de a-şi pierde viaţa pe durata intervenţiei îi împiedică pe medici să o pună sub bisturiu. Resemnată, mătuşa Ana este puţin supărată că membrii comisiei de specialitate nu i-au aprobat un însoţitor. Chiar dacă şi-a pierdut vederea, mătuşa din Rona nu s-a dat bătută şi se mişcă prin curte cu ajutorul unui baston. Este tare bucuroasă când cineva mai stă de vorbă cu ea. "Cel mai important este să mâncăm sănătos. Eu toată viaţa am mâncat pâine de mălai, mămăligă, brânză. Tot timpul am ţinut o văcuţă. Şi acuma am una care îmi dă lapte tare bun. Credinţa în Dumnezeu m-a ajutat în multe clipe grele. Le-aş spune tinerilor de astăzi să nu uite de El, să asculte de părinţi şi să aibă respect pentru muncă. Să nu se ducă prin crâşme sau să facă prostii", spune, cu hotârâre în glas, mătuşa. Liviu Siman Sursa: Glasul Maramuresului |
Ultima actualizare Joi, 16 Septembrie 2010 18:15 |