Imediat după sensul giratoriu (plin de buruieni de peste un metru şi jumătate) de pe strada Iuliu Maniu din Sighetu Marmaţiei, apare o clădire impunătoare, prospăt vopsită, dar cu urme vizibile de deteriorare. E Gara Sighet. "Nu-s multe trenuri p’aci. Ăla de Timişoara, care merge la noapte, şi Clujeanu... îs cele mai circulate. Apoi, mai îi ăla de vară, Mangalianu’. În rest, cam pustiu", spune un muncitor din gară.

Altădată unul din cele mai populate locuri ale Maramureşului istoric, azi, gara din municipiul Sighetu Marmaţiei este pustie. "Hai, mă, animalule! Hai, mă, ce te-apucă tomna amu!" se aude de pe peronul gării. Iniţial, am crezut că e vreun măgar încăpăţânat. Apoi, după ce cele şapte-opt vagoane albastre ne-au permis, i-am văzut pe cei doi spălători ai CFR-ului. Tineri, la 30-35 de ani, în putere, Văsâ şi Gheo’ spală toată ziulica vagoane în gara din Sighetu Marmaţiei. "Numa’ noi ce mai trecem p-aci zi de zi. Că la câte trenuri mai trec, nu mai îi nu ştiu ce trafic. Hai, mă, Gheo’, cu furtunu’ cela odată! Nu vezi că se gălbeneşte vagonu’?" - strigă Văsâ, enervat de soluţia de curăţat vagoane.

• Vagoanele "iubăreţilor" de ocazie

Pe o linie "moartă", departe de ochii turştilor sau ai navetiştilor - principalii călători ce calcă pragul Gării Sighet - zac patru vagoane ruginite, scoase din uz.

Sunt un real focar de infecţie. Fecalele şi urina spoiesc podeaua, băncile sunt devastate, iar geamurile (puţinele care au rămas nesparte) sunt mânjite cu fel de fel de... substanţe. Pe un perete de vagon, mesajul "Sunt blondă, tânără... ofer plăceri domnilor..." îţi mai descreţeşte fruntea. Mirosul însă este oribil. În unul din vagoane (de producţie românească - Uzinele Arad - an de fabricaţie 1972), Gheo’ ne spune că "şi-au făcut boschetarii ăia futelniţă! Au rupt băncile din două compartimente şi le-au dus în unu’ singur. Afli acolo sticle de bere, pături, prezervative folosite. Mai mare scârbă nu-ţi trebe", conchide Gheo’, frecând cu ardoare unul din cele patru vagoane ale "clujeanului". În trenul de Timişoara se spală podeaua. Patru femei, speriate la vederea camerei foto, spălau geamurile, iar una freca pe jos. Mai încolo, pe o linie îndepărtată, o locomotivă făcea manevre. În rest, linişte. Nimeni nu aşteaptă pe peron. Nimeni nu intră în sala de aşteptare.

sursa:glasulmaramuresului.ro