Dar nu ştiu de ce am început aşa, întrucît în fruntea unei primării contează omul, gospodarul nu naţionalitatea.

Primarul dinainte era…femeie O cheamă Ildiko Sokolan şi e domnişoară şi nu ştie româneşte, deşi are rădăcini la Ocna Şugatag şi Coştiui.

Ea n-a mai candidat pentru al doilea mandat, fiind convinsă că această funcţie , prin denumire, este de genul masculin. Aveam să aflu aceste amănunte în timpul dansului de seară, cînd am învîrtit-o şi mi-am dat seama că încă vorbesc bine limba maghiară, pe care m învăţat-o în stînga Tisei, de la o fetiţă născută la Moscova. De altfel, în maghiară, am conversat şi cu viceprimarul Ianoş Kocserha, cu care am vorbit despre magnatul presei Robert Maxwell, născut la Slatina.

Chiar dacă nu ştiu limba ucraineană, m-am înţeles foarte bine şi cu şeful Secţiei Regionale de Cultură Ujgorod, Ivan Kaniuka , cu care am citit în Şcoala românească din Slatina, după ce directorul prof. Mihai Opriş a prezentat-o oficialităţilor române şi ucrainene prezente la Festival. Şcoala de gradul 1- 3 are 47 cadre didactice şi 511 copii. Majoritatea continuă studiile postliceale în Ucraina, iar din 1990 şi în România sau Republica Moldova. Din 28 de olimpici proveniţi din 82 unităţi de învăţămînt la nivelul raionului Teaciv, 8 sunt de la această şcoală românească – se mîndrea directorul, căruia abia acum i-am spus că suntem neamuri prin alianţă, prin mătuşa Mărie, Dumnezeu să o odihnească, născută în Satina şi căsătorită la Sighet cu fratele bunicii mele. Neamuri înainte de a ne fi născut noi. Interesant este că noi ne-am întîlnit în copilărie, cu Mihai şi cu fratele său Gheorghe, pe vremea cînd treceam pe jos, „cu chemare”, peste podul de la Cămara . Da, legăturile dintre românii şi ucrainenii despărţiţi peste noapte de sîrma ghimpată întinsă pe Tisa au existat şi rezistat mereu , chiar şi în regimul comunist cînd am putut trece graniţa şi în 1962, de exemplu, la Cămara-Sighet, dar şi după 1986, pe la Cîmpulung la Tisa, săptămînal.

În urmă cu doar cîţiva ani, cînd a decedat dl L., din Sighet, cunoscut sub porecla Piticu, personaj important în romanul „Apa” al lui Alexandru Ivasiuc, s-a întîmplat ceva fenomenal, zic eu. Anume, rubedeniile răposatului din dreapta Tisei, de unde era originar, au fost anunţate peste apă, peste Tisa,rîul de frontieră cu ţara vecină.: A murit Piticu. Vestea s-a răspîndit în localităţile româneşti din dreapta Tisei mai repede decît ar putea-o face azi Internetul în Transcarpatia, unde nu e ca …la noi! Adică o legătură la 5 mii pauză!

Aş tot ţine-o aşa, pe arătură, dacă nu ar trebui să amintesc faptul că oficial, Festivalul este organizat de autorităţile regionale, şi ale celor două raioane, la care se adaugă primăriile din localităţile româneşti, 7 la număr, în frunte cu gazda din cest an, Slatina. Neoficial, festivalul este organizat pe „banii de la piept” în proporţie de 90, adică sponsorizări nu numai din partea românilor din dreapta, dar şi a unora din stînga Tisei.

Ca „abonat” al acestui festival, pot afirma că ediţia din acest an s-a bucurat de prezenţa celor mai mulţi oficiali din Transcarpatia,din Maramureş, dar şi ai diplomaţiei din România şi Ucraina.

Pe scena în aer liber din pacul oraşului, unde lumea sta la soare şi la umbră savurînd un şaşlîc,o măslină sau un plev au urcat primarul gazdă, prefectul de Maramureş, Sandu Pocol, preşedintele CJ Maramureş, Mircea Man, proaspăt cetăţean de Onoare al oraşului Slatina, („Aveţi un primar de nota 10. Vin aici cu mare plăcere de vreo 9 ani, de cînd eram deputat în Parlamentul României. Şi atunci şi acum susţin ideea construirii acelui pod rutier numit economic, pe care să poată circula autovehicule de mare tonaj întrucît schimbul de mărfuri stă la baza economiei fiecărei ţări. În Maramureş, mă ocup în egală măsură şi de minoritatea ucraineană în mijlocul căreia mă duc ca la mine acasă. Sper că şi autorităţile din Ucraina procedează la fel faţă de minoritatea română din cele două raioane. Sunt convins că prin proiectele comune transfrotaliere dar nu numai, relaţiile de prietenie şi bună vecinătate dintre Maramureş şi Transcarpatia vor străluci”), Gheorghe Mihai Bârlea, senator, cetăţean de onoare al oraşului Slatina din 1996. („De aproape 20 de ani sunt alături de dumneavoastră, care faceţi parte din marea familie a românilor , care nu şi-au uitat limba, portul şi tradiţiile. Vin aici cu marea bucurie de a mă reîntîlni cu prietenii cu care am închegat astfel de relaţii de acum două decenii. Azi, în calitate de senator, mă consider şi reprezentant al românilor din Transcarpatia dar şi al ucrainenilor din Maramureş în Parlamentul României. În Comisia parlamentară de prietenie România Ucraina, dar nu numai, militez pentru consolidarea relaţiilor de prietenie între ele două ţări”, Gheorghe Rus, consilier local, reprezentant al delegaţiei din Sighetu Marmaţiei, localitate înfrăţită cu Slatina, preşedinţii Asociaţiilor culturale a românilor din Transcarpatia, prof. Gheorghe Opriş, dr. Vasile Iovdi şi dr. Ion M. Botoş,

Stepan Revak, şeful Secţiei Minorităţi din cadrul administraţiei regionale de la Ujgorod, Ivan Paş, locţiitorul şefului administraţiei raionului Teaciv, Iuri Tcaciuc, guvernator adjunct Rahiv, Vasile Iovdi, primul român ajuns în fruntea administraţiei raionale Teaciv, guvernator, Dorin Popescu, consul general interimar al României la Cernăuţi („ Încercăm cu partenerii noştri ucraineni să punem în picioare o relaţie foarte bună. Nu presa extremistă şi naţionalistă să ne facă nouă agenda relaţiilor bilaterale. D.na Tatiana Popa va deveni noul consul general la Cernăuţi, care va imprima un nou dinamism al relaţiei interculturale . Suntem foarte aproape de deschiderea Consulatului general al României la Ujgorod cu filială la Slatina. Dumneavoastră, românii de aici, aveţi obligaţia civică de a participa la tot ceea ce este frumos în relaţiile dintre România şi Ucraina”), Iuri Verbiţki, consulul general al Ucrainei la Suceava, şeful culturii de la Ujgorod ş.a. care s-au adresat norodului. În alocuţiunile oficialilor ucraineni, netraduse în română, s-au adresat felicitări comunităţii româneşti şi liderilor lor, pentru buna convieţuire între toate minorităţile din Transcarpatia, vreo 45. Totodată, s-a amintit de proiectele transfrontaliere aflate în derulare între regiunea Transcarpatia şi judeţele vecine din România, Maramureş şi Satu Mare, despre susţinerea şi promovarea bunelor relaţii între noi, Ucraina şi România.

Programul artistic a fost susţinut de Ştefan şi Andrei Petreuş, Ileana Bumbar, Pătru Bârlea )cu piese de suflet despre podul istoric, despre sîrma ghimpată şi „Mărţişor”, festivalul besermenilor, Ansamblurile Transilvania” din Baia Mare şi „Lisorub” din Bocicoi , grupurile artistice din Plăiuţ, Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Slatina, Biserica Albă, Strîmtura, Bouţu Mic, Topcina.

Din Slatina au prezentat pe scenă excelente grupaje artistice elevii celor 3 şcoli din localitate:ucraineană, română şi maghiară. Primarul Uhali a primit o diplomă semnată de guvernatorul regiunii, Oleg Cavaşi pentru meritul de a cultiva limba română şi tradiţiile populare româneşti.

După spectacol, oaspeţii, o parte din ei , au participat la cina festivă în localul lui Vasile Mihalca Huciu, un om deosebit care nu ne-a lăsat să plecăm pînă nu servim din şaşlîcul care tocmai se frigea. Cum era trecut de miezul nopţii, am tăiat-o spre pod, cu „inventatatorul „acestuia, Ion Bledea, fost birău de Sighet, cu lectorul universitar de la Cluj, dr. Nicolae Hodor şi părinţii săi îmbrăcaţi în straie ţărăneşti din Slătioara, dar şi cu meteorologul din Cluj,

Gheorghe Petrovay. „Văd că în seara asta toată lumea se sărută: Nu e bai că se sărută/azi, în public, slut cu slută/baiu-i că după sărut /se mai naşte înc-un slut!

Florentin NĂSUI

Graiul Maramuresului