Duminica a III- a din Postul Sfintelor Paşti ( a Sfintei Cruci ) Imprimare 1001 Afişări
Luni, 23 Martie 2009 12:29
Duminica a III- din Sfântul şi Marele Post al Sfintelor Paşti este închinată Sfintei Cruci, altarul de jertfă al Fiului lui Dumnezeu Întrupat pentru a izbăvi neamul omenesc. Jertfa Mântuitorului pe cruce este arătarea dragostei fără de margini a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc şi întreaga Sa zidire.
        Însăşi zidirea lumii şi facerea omului sunt rodul iubirii lui Dumnezeu. Şi pentru că omul a dezechilibrat, a stricat armonia lucrurilor zidite de Dumnezeu, prin păcat,  numai Dunmnezeu a putut restabili echilibrul , normalitatea. De aceea tot arătare a iubirii lui Dumnezeu a fost trimiterea în lume a Izbăvitorului promis de la început:”Duşmănie voi pune între tine şi şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”( Facere 3, 15 ). Astfel că la plinirea vremii, ca rod al iubirii, Dumnezeu , Cel care este întotdeauna credincios în făgăduinţele Sale, Izbăvitorul este trimis, El vine:”Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul- Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”( Ioan 3, 16 ).
        Fiul lui Dumnezeu fiind legat în aceeaşi iubire cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, a voit să vină la noi. El a primit pentru mântuirea noastră, să ia această misiune minunată. El a venit la paharul cel amar din Grădina Ghetsimani, a venit la coroana de spini, El, Împăratul slavei, a venit să fie scuipat bătut şi hulit, iar apoi răstignit pe cruce; El a venit să- şi verse sângele pentru ca să ne împace cu Tatăl
Său.
        Iată iubire dumnezeiască,  Tatăl L- a trimis ca să ne scape de toate răutăţile şi să ne împace cu El. De aceea zice Mântuitorul că”... nimeni nu s- a suit la cer, fără numai Cel Ce S- a pogorât din cer, Fiul Omului care este în cer”( Ioan 13, 13 ).
        Scopul venirii Fiului lui Dumnezeu pe pământ a fost ca să izbăvească lumea de păcate şi de muncile iadului, dar această izbăvire cerea o jertfă foarte mare, cerea viaţa Fiului Omului. De aceea zice Mântuitorul:”După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”( Ioan 3, 14). Icoana acestei răstigniri a Mântuitorului a fost închipuită în Sfânta Scriptură a Vechiului
Testament în timpul proorocului Moise. Când Moise conducea poporul prin pustie, evreii au început să cârtească împotriva lui şi i- au zis: „La ce ne- ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu? Căci aici nu este nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s- a scârbit de această hrană sărăcăcioasă”. Văzând Dumnezeu această cârtire, s- a mâniat pe ei şi a trimis asupra lor mulţime de şerpi veninoşi şi au murit mulţi din popor, otrăviţi.. Dându- şi seama de greşeală, au venit la Moise şi i- au cerut să- L roage pe Dumnezeu să- i izbăvească. Dumnezeu a zis către Moise:”Fă un şarpe de aramă şi- l pune pe un stâlp şi oricine va fi muşcat şi va privi la şarpele de aramă, nu va muri”. Moise a făcut întocmai şi poporul a fost
izbăvit.
        Această icoană veche s- a repetat atunci când a fost răstignit Domnul Hristos pe Cruce, căci şarpele de aramă închipuia pe Iisus Hristos, iar stâlpul de lemn închipuia Sfânta Cruce. Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce pe Golgota şi toţi care privesc spre Sfânta Cruce, cred în jertfa Lui şi fac voia Lui, sunt izbăviţi de veninul păcatului. 
        Jertfa răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu este îndreptată pe de o parte către Dumnezeu, jertfa fără prihană fiind preţ de răscumpărare, jertfa curată a Dumnezeului- Om, iar pe de altă parte către om, ca ridicare a pedepsei pentru păcat.Astfel Sfântul Apostol Pavel scrie că:”sângele lui Hristos, Care S- a adus pe Sine jertfă fără prihană lui Dumnezeu”( Evrei 9, 14 ), căci Hristos:” S- a dat pe Sine pentru noi prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros de bună mireasmă”( Efeseni 5, 2 ). Tatăl L- a dat pe Fiul Său Cel Unul Născut, ca oricine crede în El
să nu piară...”( Ioan 3, 16 ). Hristos a fost rânduit jertfă de curăţire:”Îndreptându- se în dar cu harul Lui prin răscumpărarea în Hristos Iisus, pe care L- a rânduit Dumnezeu curăţire prin credinţă întru sângele Lui, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute”( Romani 3, 24- 25). Iisus Hristos „este jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi”( I Ioan 2, 2 ).
        Cunoaştem aşadar că Hristos a suferit pentru noi, de aceea şi noi trebuie să suferim şi să fim răbdători în suferinţele noastre, avându- L pildă pe Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, şi să urmăm Lui. El ne cheamă spre aceasta zicând:” ... Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să- şi ia crucea, şi să- Mi urmeze Mie”( Marcu 8, 14). De aici izvorăsc şi cuvintele Sf. Ap. Petru:” Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându- vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui”( I Petru 2, 21 ).
 Avem iată un nor de mărturii, care ne îndeamnă să cinstim Sfânta Cruce. Sfântul Apostol Pavel scrie corintenilor, şi prin ei, şi nouă , şi tuturor care vor urma după noi, până la sfârşitul veacurilor:”... cuvântul Crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu” ( I Corinteni 1, 14 ).

Pr. Vasile- Aurel  Pop

Share