Pr. Protopop Vasile Pop ne vorbeste despre Duminica Ortodoxiei - Cinstirea sfintelor icoane Imprimare 1746 Afişări
Duminică, 08 Martie 2009 07:33

Cea dintâi duminică a Sfântului şi Marelui Post al Sfintelor Paşti este sărbătoarea Ortodoxiei. Ea este intitulată Duminica Ortodoxiei, a Ortodoxiei biruitoare asupra tuturor ereticilor şi ereziilor.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos le - a spus, Sfinţilor Săi Apostoli, că El este ”Calea, Adevărul şi Viaţa”( Ioan 14, 6 ). Sfinţii Apostoli au manifestat permanent o grijă deosebită de a vesti fără ştirbire, fără împuţinare sau adăugare „mărirea” cea vestită de Iisus Hristos şi să o păstreze „drept”. Pentru exprimarea acestor două cuvinte s- au folosit doi termeni greceşti neotestamentari pentru „mărire” s- a folosit “doxa”“doxa” iar pentru drept „orJoV„ortos”, din care s- a compus cuvântul „orJodox „ortodox”-„dreaptă mărire”.

Sfântul Ioan Damaschinul ( + 749 ) dă cea mai deplină definiţie a ortodoxiei, în cartea sa „Expunerea precisă a credinţei ortodoxe”, „ca grijă a lui Dumnezeu de a se împlini în lume viaţa şi învăţătura Fiului lui Dumnezeu Întrupat”.

În această duminică arătăm şi învăţătura ortodoxă despre cinstirea sfintelor icoane. O mare tulburare s- a produs în sânul Bisericii Ortodoxe pe tema cinstirii sfintelor icoane, din cauza iconoclasmului, iniţiat de Leon al III- lea Isaurul ( 717- 740)., care a avut la bază erezia monofizită, potrivit căreia Hristos a avut o singură fire, cea divină, şi astfel nu poate fi reprezentat prin icoană. Icoanele au fost înlăturate din biserici şi înlocuite cu tablourile împăratului, diferite scene din natură, păsări, pomi , fructe, şi alte scene profane: alergări de cai, scene de vânătoare, teatrale şi de război, etc.

În apărarea icoanelor a scris îndeosebi Sfântul Ioan Damaschinul, monah şi teolog care a trăit în Damasc, apoi la Ierusalim. El a respins afirmaţia iconoclaştilor cum că cinstirea icoanelor ar fi o reînviere a idolatriei, demonstrând că icoana este un simbol şi un mijlocitor al sfântului reprezentat pe ea. Reprezentarea Mântuitorului trebuie pusă în legătură cu dogma hristologică a celor două firi ale Sale, divină şi umană, argumentul zugrăvirii Sale ca om fiind realitatea întrupării şi petrecerii Sale. în trup, printre oameni.

Sfântul Ioan Damaschinul a precizat cele patru roluri ale sfintelor icoane, şi anume: rol pedagogic- didactic, rol estetic de împodobire, rol cultic de necesitate liturgică, şi rol haric de mijlocire a darurilor dumezeieşti.

Sinodul al VII- lea Ecumenic de la Niceea , din 787, a aprobat învăţăturile Sf. Ioan Damaschinul, restabilind cultul sfintelor icoane, comunicând hotărârile sinodale tuturor mitropoliilor şi episcopiilor din Biserică, atât în Răsărit cât şi în Apus.

Ajungând la domnie Leon al V- lea Armeanul ( 813- 820 ), a forţat respingerea hotărârilor Sinodului al VII- lea Ecumenic, inaugurând o nouă perioadă de luptă împotriva tuturor celor ce se închinau la icoane. După venirea la tron a împărătesei Teodora ( 842- 856 ), ca regentă, şi la scaunul patriarhal al Constantinopolului, a patriarhului Metodiu ( 843- 847 ), s- a întrunit la 1 Martie 843 la Constantinopol un sinod la care au participat toţi episcopii, egumenii şi monahii care au suferit în cursul luptelor iconoclaste. Sinodalii au declarat valabile toate hotărârile celor şapte sinoade ecumenice, au restabilit cultul icoanelor, anatematizând pe toţi iconoclaştii. De asemenea au condamnat pe toţi ereticii şi ereziile lor, începând cu Simon Magul, stabilindu- se Duminica Ortodoxiei, prima Duminică din Postul Păresimilor, pe atunci 11 Martie 843, ca biruinţă deplină a Ortodoxiei.

De atunci Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica Ortodoxiei, în fiecare an, în prima Duminică a Sfântului şi Marelui Post al Sfintelor Paşti , întotdeauna afirmându- se învăţătura cea dreaptă că icoanele nu sunt simple opere de artă, ci documente ce cuprind idei creştine, şi ele impun ca un fenomen specific dogmatic, relevând legătura spirituală dintre Dumnezeu şi sfinţii Săi cu credincioşii, precum şi a acestora cu Creatorul, până la comuniune.

În Duminica aceasta în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române se citeşte Pastorala Sfântului Sinod care din nou ne îndeamnă să contribuim la Fondul Central Misionar, din care se ajută parohiile mai sărace şi se sprijină material opera caritativă şi social- filantropică a bisericii noastre.

“În cuprinsul Patriarhiei Române funcţionează 345 aşezăminte social-filantropice, dintre care: 109 aşezăminte pentru copii, 51 aşezăminte pentru vârstnici, 106 cantine şi brutării sociale, 23 cabinete medicale şi 2 farmacii sociale, 11 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 33 centre de consiliere, 1 centru pentru victimele traficului de fiinte umane şi 19 centre pentru asistenţa familiilor în dificultate. De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în eparhii, în anul 2008, au beneficiat 406.164 persoane şi familii, din care: 135.916 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii, ale statului, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere, 31.448 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA, victime ale traficului de fiinte umane şi delicvenţi, 118.887 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate, precum şi 119.913 familii sărace, fără posibilităţi materiale sau adăpost, tineri, studenţi, şomeri, deţinuţi eliberaţi sau victimeale inundaţiilor şi altor calamităţi. În anul 2008 pentru susţinerea activităţilor social-filantropice, pentru sprijinirea celor asistaţi şi a sinistraţilor, la nivelul Patriarhiei Române, s- au cheltuit aproximativ 37.000.000 Lei”. ( Extras din Sinteza activităţii B.O.R. în anul 2008, prezentată de P.F.Sa Dr.Daniel Ciobotea).
Să ne aducem aminte că trebuie să fim solidari cu cei ce sunt în suferinţă şi prin obolul nostru să ne aducem contribuţia noastră la opera caritativă a bisericii noastre. Astfel că ortodoxia, dreapta mărire, nu se rezumă numai la afirmarea ei într- un plan teoretic, ci este şi o viaţă trăită în dragoste faţă de semenii noştri, în săvârşirea de fapte bune, având certitudinea, sprijinită pe cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că nici un pahar de apă oferit semenului aflat în nevoinţă, nu va rămâne nerăsplătit.

Autor: Pr. Protopop Vasile - Aurel Pop

ARTICOL PUBLICAT IN EXCLUSIVITATE DE CATRE SIGHET ONLINE.


Share
Ultima actualizare Duminică, 08 Martie 2009 08:06