Victor Mihalyi de Apşa s-a născut la 19 mai 1841 în comuna Ieud din Maramureş, al treilea fiu al preotului Gavrilă Mihalyi. Victor a fost fratele mai mare a dr. Ioan Mihalyi de Apşa.

A studiat la Gimnaziul Piarist din Sighet, apoi la gimnaziile din Oradea, Târnavia şi Kosice după care a urmat studii de filosofie şi teologie la Roma, unde a fost hirotonit preot. Reîntors în ţară, a fost profesor de istorie bisericească şi drept canonic la Seminarul diecezan din Gherla, apoi a ocupat diferite funcţii în Curia mitropolitană din Blaj. Între anii 1875 şi 1895 a fost episcop al Eparhiei de Lugoj şi arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş, apoi din 1885 şi până la moarte mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, confirmat de împăratul Francisc Iosif I şi apoi numit şi de Papa Leo XIII.

Deşi departe, a sprijinit moral şi material pe maramureşeni: datorită lui un mare număr de români din Maramureş şi-au putut desăvârşi studiile, ca bursieri la şcolile româneşti din Blaj şi Lugoj. Drept recunoştinţă, în anul 1900, la aniversarea a 25 de ani de episcopat, a primit în dar de la moroşeni un covor imens, lucrat de meşteroaicele din Sarasău, scoarţă care există şi azi folosită şi azi la slujbele din Catedrala metropolitană de la Blaj. În urma publicării unori studii ştiinţifice, a fost ales membru al Societăţii Regale Române de Geografie din Bucureşti şi apoi al Academiei din Ungaria. La doi ani după intrarea României în Primul Război Mondial, guvernul de la Budapesta i-a impus – împreună cu toată curtea episcopală - domiciliu forţat în Oradea unde se stinge la 21 ianuarie 1918, cu puţin timp înainte de Marea Unire.
Autor: Ioan J Popescu

Sursa: Informatia Zilei