Azi Orban a plecat. S-a retras din cursa electorală pentru București, din PNL și, probabil, din viața publică. Procurorii susțin, rămîne să și probeze în instanță, că el a cerut 50.000 de euro de la un om de afaceri ca să dea mai departe suma  suma televiziunilor. Penelistul va plăti pentru prostia lui, cum să negociezi tu în martie, cu DNA pe cap, un astfel de schimb ”bani contra influență viitoare”?!

L-am văzut pe Ludovic Orban, acum cîțiva ani, pe scena unui liceu bucureștean. Era viceprimar și venise să le strîngă mîna ”olimpicilor”. I s-au perindat prin față sute de copiii. A stat și i-a felicitat pe fiecare fată sau băiat în parte. Șirul s-a legănat vreme de peste o oră. Bărbatul a stat neclintit. Formalism?

 Poate. Dar era o zi de sîmbătă, afară mirosea a primăvară, ca acum,  și i-ar fi fost atît de ușor să-i lase pe oamenii de la Ministerul Învățămîntului să-i țină locul, după un act de prezență de un sfert de oră. Altul așa ar fi procedat. De pildă eu, că mi-e rușine în mulțime. Aș fi tulit-o în parc să nu mai văd pe nimeni. Orban a stat pe scenă pînă la final. Nu era nici o cameră de luat vederi. Doar el și puștii.

 

Azi s-a retras. De ce? Pentru că, neputînd să strîngă mîna tuturor oamenilor din oraș, Orban a ales să dea bani negri singurului loc unde oamenii se adună de bună voie, unul în altul, seară de seară. În fața televizorului, unde nu ne mai simțim singuri. Televizorul i-a cerut bani lui Orban, l-a trimis pe liberal în instanță și i-a trădat pe oameni. Atît de simplu.

 

Sursa şi ȋntreaga ştire:www.tolo.ro