Brigitte Anne-Marie Bardot, actriţă franceză născută în 1934, declara :

„Am fost foarte fericită, foarte bogată, foarte frumoasă, foarte adulată, foarte cunoscută şi foarte nenorocită, prea adesea dezamăgită. Am avut decepții îngrozitoare. Iată de ce am ales să trăiesc retrasă şi singură.”

 

B.B. trăieşte retrasă şi singură. Dar nu-i singură de tot! E cu câinii. Din România. Apără câinii vagabonzi din România, că de apărarea celor din Franţa se ocupă autorităţile franceze. Îi apără şi ne trimite sfaturi în scris pe această temă. Am citit pe sighetonline câte ceva despre cum se rezolvă / s-a rezolvat problema câinilor fără stăpân:

„În Franţa, atât câinii, cât şi pisicile care sunt găsite pe străzi sunt adăpostite timp de 8 zile, iar dacă nimeni nu le revendică, sunt eutanasiate. Mai mult decât atât, legislaţia din unele zone permite chiar împuşcarea acestora. Estimările neoficiale arată că, în fiecare an, în Franţa, sunt ucişi între 50.000 şi 500.000 de câini.”

Actriţa franceză nu mai e, începând din 1973, un star de cinema. S-a retras, dar e activă şi azi. Negăsind pe cineva care s-o bage în seamă în Franţa, a  ales România  ca loc de activitate, unde, din când în când, dă lecţii conducătorilor noştri despre cum ar trebui să se rezolve problema câinilor care muşcă şi devorează oameni prin parcuri, pe străzi. Când nu vine până în capitala patriei ca să-şi vadă favoriţii cu patru picioare şi dinţi ascuţiţi, trimite scrisori, ca cea de-acum, adresată preşedintelui Băsescu. 

 

„Sunt extrem de şocată să aflu că o răzbunare care nu ar trebui să existe se va abate asupra tuturor câinilor, chiar şi asupra celor mai blânzi. Să condamni în acest fel o specie, aşa cum prevede proiectul dumneavoastră legislativ, este total contrar legilor şi uzanţelor ţărilor civilizate membre ale Uniunii Europene. Decizia dumneavoastră are rezonanţa unui apel sângeros, nedemn de un om politic însărcinat să ia decizii cu calm şi nu pentru a câştiga voturile unei părţi a opiniei publice.”

Oare de ce nu se şocheză fosta actriţă de rezolvarea atât de radicală a problemei câinilor şi pisicilor(!) fără stăpân în ţara ei şi o apucă îngrijorarea când o altă ţară încearcă să găsească o rezolvare măcar acum, când Ionuţ nu mai este? Deocamdată la noi nu vorbeşte nimeni despre pisici. Cel puţin astea nu atacă în haită…

 

Dar să luăm la mărunţit scrisoarea doamnei Bardot. 

„Sunt extrem de şocată să aflu că o răzbunare care nu ar trebui să existe se va abate asupra tuturor câinilor, chiar şi asupra celor mai blânzi.”

Cum ar pune problema dacă era ea bunica lui Ionuţ? Răzbunarea de care se vorbeşte în scrisoarea adresată preşedintelui  nu va fi îndreptată impotriva tuturor câinilor! Doar despre cei care stau pe străzi şi prin parcuri e vorba!

În afară de asta, e imposibil de catalogat , la prima vedere, dacă un câine e agresiv sau blând. Alta e problema: nişte câini blânzi, toţi blânzi, dacă se adună într-o haită, acea haită e întotdeauna agresivă. Într-o colectivitate comportamentul unui câine devine altul, adică agresiv, de fiară în căutarea hranei sau apărător al teritoriului!

 

„Să condamni în acest fel o specie, aşa cum prevede proiectul dumneavoastră legislativ, este total contrar legilor şi uzanţelor ţărilor civilizate membre ale Uniunii Europene.”

Îi recomand fostei actriţe să citească legislaţia europeană referitoare la subiect şi apoi să vorbească! Eventual, dacă e nevoie, ştiu pe cineva care i-ar putea traduce din română în franceză ceea ce s-a publicat pe sighetonline…

 

„Decizia dumneavoastră are rezonanţa unui apel sângeros, nedemn de un om politic însărcinat să ia decizii cu calm şi nu pentru a câştiga voturile unei părţi a opiniei publice.”

B.B. ar fi putut să cunoască faptul că preşedintele e la al doilea mandat.  Mă gândesc că în vizitele făcute pe la Cotroceni n-a discutat doar despre câini cu Băsescu…Sau la altceva nu se pricepe? Deci de câştigat voturi acum nu se pune problema! 

 

„De zeci de ani Fundaţia mea încearcă să amelioreze situaţia câinilor vagabonzi din România. Fără niciun ajutor din partea guvernanţilor, dar cu investiţii importante, atât financiare cât şi umane, rezultatele au devenit vizibile, ca la Braşov, de exemplu.”

Să fie vorba de zeci de ani, Brigitte? Să fie vreo 30, 40, poate 60?... Din căte ştiu lecţii de comportament primim de la Europa după 1990, adică doar de 23 de ani… Unde sunt acele zeci de ani? Din câte ştiu, din 2001 vă deranjează o situaţie din altă ţară (România), că în Franţa totu-i perfect…Zecile de ani de care vorbeşte B.B sunt…cam 12 ani!...

La Braşov sunt, într-adevăr, câini mai puţini pe stradă. Flavius Bărbulescu, şeful Poliţiei animalelor din localitatea dată de exemplu în scrisoarea trimisă preşedintelui României    (ce tupeu, totuşi!) spune că azi, în Braşov, mai sunt câteva sute de câini vagabonzi. Păi despre ce rezultate vizibile vorbim? Câteva sute de câini sunt un pericol iminent oricând! Singura scăpare e să nu te întâlneşti cu ei…

 

„Ar fi aberant să punem în pericol toate eforturile întreprinse de atâtea asociaţii doar pentru calmarea spiritelor.”

Continuă cu sfaturile scrise doamna Bardot. Mă gândesc că, după vârstă, putea să fie ea bunica lui Ionuţ. Azi ar fi avut un spirit calm? Nu prea cred…Am înţeles că pozele cu acel îngeraş desfigurat de câinii apăraţi de o persoană care nu mai are ce face în ţara ei nu se pot da publicităţii. E uşor de înţeles de ce… Dacă cineva are aşa ceva, poate îi trimite câteva fostei actriţe! 

În afară de asta, spiritele nu se pot calma atâta vreme cât (unele) asociaţii pentru protejarea câinilor le dau de mâncare pe stradă şi tot pe stradă îi lasă ca să-şi exerseze instinctele de vânători din când în când!

 

„O lege ar trebui să fie votată în curând pentru a permite realizarea într-o manieră şi mai sistematică a controalelor şi sterilizarea câinilor, astfel încât numărul lor să fie redus.”

Legea există… Trebuie doar aplicată…

 

„Există campanii de adopţie care ar trebui promovate pentru ca aceşti câini ai străzii să aibă o şansă la integrarea în comunitate şi să revină la viaţa de familie pe care o aveau înainte să fi fost aruncaţi în stradă de predecesorii dumneavoastră.”

Câţi câini îşi imaginează Brigitte Anne-Marie Bardot  că se pot  adopta? De ce nu vine cu un convoi de tiruri din Franţa pe care să le încarce cu ham-ham, cu escală permanentă în Franţa? Ce exemplu bun ne-ar putea da…Ce lecţie concretă din partea unui mare iubitor de animale (foste) domestice am putea primi…

 

B.B. aminteşte de viaţa de familie,

„pentru ca aceşti câini ai străzii să aibă o şansă la integrarea în comunitate şi să revină la viaţa de familie pe care o aveau înainte să fi fost aruncaţi în stradă de predecesorii dumneavoastră.”

Aceşti câini despre care aminteşte fosta actriţă, n-au trăit niciodată în familii umane, să ne înţelegem! Strămoşii lor sunt cei care au trăit în  curţile oamenilor, dar au murit demult, de bătrâneţe… Acum, pe străzi şi în parcuri sunt urmaşii urmaşilor acelora! ( Aproape îmi vine să scriu replica din „Apus de soare”, dar nu cred că vrea cineva să citească şi „în veacul vecilor”, cum a scris Delavrancea…)

 

Poate că fiecare ar trebui să-şi vadă de…ţara lui şi de lungul nasului! Doar sfaturile marilor înţelepţi ai lumii n-au teritoriu. Unul dintre ei a fost Nicolae Iorga, care spunea:

„Tăcerea are glasul ei de înţelepciune; ascult-o!”

 

E cel mai bine… Pour tout le monde!