Cea mai controversată problemă legată de bisericile de lemn maramureşene, este cea privind datarea acestora. În literatura de specialitate, datele diferă enorm de mult de la caz la caz, sau de la autor la autor. Documentele istorice referitoare la atestarea unor biserici nu pot fi luate în considerare, pentru că nu există certitudinea că este vorba despre monumentele de azi. Săpături arheologice la bisericile de lemn nu s-au efectuat. Până recent, „datările” se efectuau pe baza scrierilor lui Tit Bud sau Alexandru Filipaşcu, în doar câteva cazuri ţinându-se cont de inscripţiile existente. Din fericire, o mare parte a bisericilor maramureşene au fost recent datate precis, prin imbatabila metodă dendrocronologică.

1.Văleni: bârne datate în 1367 respectiv 1521 (conform tradiţiei, a fost construită în secolul XVII sau XVIII). A aparţinut mănăstirii Cuhea (atestată la 1411) de unde a fost mutată aici la 1670 (sau 1774-1784 după alţii). A suferit reparaţii în 1659, 1679, 1807, fiind demolată în 1947, şi devenind grajd la Călineşti. A fost reconstruită în Văleni în 2004. Starea de conservare, proastă. Nu este monument istoric.
2.Corneşti: bârne din 1406, 1505, 1614-1615 (construită după tradiţie, în anii 1601-1640, 1615, 1767 sau 1800). Reparată la 1675. Este cea mai veche dintre bisericile care nu au fost niciodată mutate. Starea de conservare: bună, a picturii- nu.
3.Breb: bârne din 1529-1530, 1621-1622. A fost mutată la 1622 (după alţii la 1626) din fostul sat Copăciş. Reparaţii la 1715 şi altele, dezastroase, în 1864. Pronaos adaos probabil 1845. Păstrează fragmente ale celor mai vechi fresce maramureşene, din 1622. Stare de conservare: proastă (pereţii străpunşi de cuie-suport pentru ştergarele ce acoperă fresca).
4.Onceşti (azi la Muzeul Satului Sighet): bârne din 1572-1621, 1653-1668, 1721(după tradiţie, a fost construită în anii 1621-1643, 1790 sau 1795). A suferit reparaţii aproximativ în anul 1670. Provine de la Criciova (Crişăneşti) de pe valea Talabor (Maramureşul nordic), de unde a fost adusă în 1686 şi repictată în 1691. Păstrează uşi împărăteşti de la 1621. Lemnul este semnat de “Meşter Gavril” (circa 1614-1621). Stare de conservare, destul de proastă.
5. Ieud Deal: bârne din 1610-1621 (conf. tradiţiei, din 1364, secolele XV, XVI, XVII etc.), reparaţii în 1760, turn adăugat în 1827. Stare de conservare: bună.
6. Valea Stejarului: bârne din 1615-1620, (conf. tradiţiei, construită în 1630, 1773, 1806) reparaţii în anii 1773-1800, 1830. Stare de conservare: proastă.
7. Călineşti Josani Căeni: bârne din 1628-1629 (sau, după “tradiţionalişti”, ridicată în 1390, sec. XV, 1630, 1663, 1665), extinsă la începutul secolului XIX. Strămutată de la mănăstire, conform legendelor. Stare de conservare: bună.
8. Rona de Jos: bârne din 1634-1644 (după tradiţie ridicată la 1639, 1655, 1665, 1720, 1793), reparată în 1733-1734. Strămutată de la mănăstirea din sat pe la 1720. Deţine inscripţii din 1653 şi 1661. Stare de conservare: proastă (recent, s-a utilizat inclusiv spumă poliuretanică!).
9. Sârbi Susani: bârne din 1638-1639 (conf. trad., ridicată în 1531, 1532, 1660, 1667), reparată la 1764. Are portalul şi un ancadrament original. Stare de conservare: bună.
10. Budeşti Josani: bârne din 1642-1643 (conf. trad., 1471, 1628) turn adaos la 1798. Pe portal, inscripţie păstrată parţial („autor, meşter Godza”) în limba română! În 1922 reparaţii care au afectat-o, momentan în curs de restaurare. Stare relativ bună
11. Strâmtura: bârne din 1654-1655. Iniţial a aparţinut mănăstirii Rozavlea, de unde a fost adusă în 1667. Reconstruită parţial în 1771-1772. Reparaţii la 1837. Are turn de factură barocă. Stare de conservare: foarte proastă.
12. Hărniceşti: bârne din 1678-1679 (conf. trad. a fost ridicată în 1700, 1770). Adaosuri masive în 1893 (un nou pronaos), 1911, reparaţii la 1942 şi 1972. Stare conservare: medie.
13. Sârbi Josani: bârne din 1685-1700 (conf. trad., 1665). Stare de conservare: foarte proastă, ruptă în două, altarul o ia la vale.
14. Mănăstirea: bârne din 1690-1691(tradiţia spune de anii 1560, 1633, 1653 sau 1777). Reparată în 1763-1768, extinsă în 1940. Are urme de pictură exterioară. Stare destul de bună.
15. Sat Şugătag: bârne din 1698-1699 (datări “tradiţionaliste”: 1439, 1610, 1642, 1753). Stare de conservare: bună, fresca nu.
16. Botiza: datare pe baza unei inscripţii din 1699. Adusă din Vişeu de Jos în 1899. Stare de conservare, relativ bună.
17. Bârsana Jbâr: bârne din 1711 (conf. trad., 1364, 1390, 1720). Reparaţii la 1739 şi 1795. Pridvor adaos in 1900.A aparţinut mănăstirii mutată de pe Valea Slatinii la Poduri (situl mănăstirii de azi) în 1739, fiind apoi iar mutată în 1795 (conf. trad. la 1806) la Jbâr. Stare conservare: foarte proastă, singurul monument UNESCO maramureşean aflat în pericol.
18. Budeşti Susani: bârne din 1758-1760 (conf. trad., 1595). Turn adaos la 1776-1777. A fost aproape dublată în secolul XIX. A fost adusă din Hoteni. Păstrează uşi împărăteşti datate la 1628 (care au aparţinut unei alte biserici). Stare de conservare, destul de bună.
19. Ruscova Oblaz: datată pe baza unei inscripţii din 1779. A fost adusă de la Moisei Josani în sec XIX în centrul comunei, fiind mutată la Oblaz în 1954. Nu este monument istoric.
20. Deseşti: datată pe baza unei inscripţii de la 1780 (alte datări: 1717, 1720). Renovată în 1865. Afectată de un trăznet în 1925, când turnul a fost acoperit cu tablă. Balcon din 1920, care a distrus o parte din fresce. Stare de conservare: bună.
21. Hoteni: bârne din anii 1788-1789 (datări „tradiţionaliste”: 1657, 1794). Adusă din Slatina în anii 1896-1903. Stare de conservare: proastă, acoperiş de tablă.
22. Fereşti: bârne datate în anii 1796-1797 (conf. trad., 1690, 1700, 1750, 1779). Stare bună.

Datări nesigure (cele mai probabile fiind marcate prin bolduri):

23. Poienile Izei: 1604, 1632 (de când datează un antimis găsit în altar), 1700. Turn adaos la cca 1670. Stare de conservare, bună.
24. Moisei mănăstire: 1599 (dată-apocrifă ?inscripţionată pe o grindă). 1672. Stare bună.
25. Săliştea de Sus Nistoreşti: 1650, 1680. Reparaţii după 1717 şi la 1736. Este singura cu două turnuri. Are urme de pictură exterioară. Stare de conservare: sub medie.
26. Ieud Şes: ridicată probabil imediat după 1710 (sau în secolul XVII, 1699, 1717, 1718 după alte datări). Stare bună.
27. Borşa: 1700, 1717. Reparaţii aproximativ la 1800, după un incendiu. Stare relativ bună.
28. Rozavlea: 1717-1720 (1396, 1716, după alte surse), reparaţii la 1825. A fost adusă din Petrova în sec XVIII. Urme de pictură exterioară. Stare de conservare: bună.
29. Şieu: 1717-1724 (1599, 1760, după alte surse). Stare de conservare, destul de bună.
30. Săliştea de Sus Buleni: 1717-1724 (sec. XVII, 1720, 1722, 1736 după alte surse). Stare de conservare, bună.
31. Bogdan Vodă: 1718-1754. Stare de conservare, bună, pictura în curs de restaurare.
32. Glod: înainte de 1784 (1700, prima jumătate a sec. XVIII, 1812 după alte surse). Urme de pictură exterioară. Stare de conservare, bună.
33. Călineşti Susani: inscripţie pe portal de la 1784 [/b[b]](construită la 1758, după alţii). Plan triconc. Stare, destul de proastă.
[b]34. Poienile de sub Munte: 1774-1786, 1798 (1598, 1772, 1788 după alţii). Turn de factură barocă. Stare de conservare, relativ bună.

Alte biserici

În afara acestor biserici, mai amintim două, aflate departe de Maramureş:
35. Biserica din Dragomireşti (azi la Muzeul Naţional al Satului Bucureşti). Construită la 1722 (datare dată de o inscripţie). A fost mutată în 1936 la Bucureşti.
-Biserica mănăstirii Vişeu de Sus-Valea Scradei. Deşi unii autori (Mihai Dăncuş, Marian Tomi etc.) susţin că biserica de lemn de aici ar fi fost mutată în anii interbelici la Sinaia şi apoi la Techirghiol, acest lucru nu este adevărat. Probele sunt multiple: acte, fotografii, documente etc. Uşile împărăteşti au o inscripţie purtând numele donatorilor, iar fresca a fost realizată de Andrei din Şunfalău. Biserica de la Techirghiol, construită la 1760, provine de fapt din satul Maioreşti-Mureş. De acolo, biserica a fost mutată în parcul reşedinţei Pelişor a lui Carol II de la Sinaia. Ulterior, în 1951, patriarhul Justinian a strămutat-o la Techirghiol.
- În Maramureşul de nord, din zecile de biserici de lemn păstrate, cea mai veche pare să fie cea de la Nyzhnie Selyshche (Săliştea de Jos), mutată în 1928 la Expoziţia de la Brno, iar în 1936 în centrul oraşului Blansko din Cehia. A fost construită în 1641. Aceasta este urmată de bisericile Apşa de Jos Părău (1659) şi Apşa de Mijloc Josani (1685).

Concluzii

Din cele peste 100 de biserici maramureşene s-au mai păstrat 35 în Maramureşul sudic, alte 35 au dispărut, iar circa 30 sunt în Maramureşul de nord.
Primele biserici nu ştim când apar. În sec. XIV-XVIII este epoca clasică a acestor lăcaşuri.
Sec XIX complet lipsit de şantiere cu două excepţii (Bistra şi Crasna). În 1909 s-a construit biserica ortodoxă de lemn din Dragomireşti, iar în perioada interbelică, lăcaşurile din Bogdan Vodă, Borşa de Jos şi Năneşti.În anii comunismului s-a ridicat biserica din Ocna Şugatag.
După 1989 au răsărit peste 30 de noi biserici de lemn (cele mai spectaculoase fiind cele de la Săpânţa-Peri, Bârsana-mănăstire, Strâmtura-Valea Satului, Rozavlea-Gura Gârbovei, Şieu, Dragomireşti-centru, Ieud-Crucişoare, , Vişeu de Sus, Borşa Complex etc.
Cu puţine excepţii, ceea ce se vede azi din arhitectura eclesiastică în lemn, aparţine secolelor XVII-XVIII. Interioarele (fresce, obiecte de cult) au cam aceeaşi vechime, cu câteva excepţii (o serie de icoane).
Unicitatea bisericilor maramureşene este dată de armonia stilului. Deşi în România există circa 900 de biserici de lemn, iar cele mai multe sunt în Sălaj nu în Maramureş (!) UNESCO a decis să ocrotească bisericile din Ţara Maramureşului, datorită valorii acestora.

Bibliografie selectivă-Joby Patterson-“Wooden churches of the Carpathians. A comparative study”, Columbia University Press, New York, 2001.
-Alexandru Baboş-“Tracing a Sacred Building Tradition. Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramures until the Turn of the 18th Century”, Lund University, Sweden, 2004
-Olafur Eggertsson, Alexandru Dumitru Baboş-„Dendrochronological dating in Maramures with special emphases on objects from the Maramures museum in Sighetu Marmatiei, Romania”, în „Tradiţii şi Patrimoniu”, nr. 2-3, Sighetu Marmaţiei, 2002.

Autor: Teofil Ivanciuc