Radu Dobrin, cercetător la Princeton University, povesteşte cum în cei patru ani de liceu a schimbat uniforma comunistă cu jeanşii democratiei Imprimare 2413 Afişări
Scris de Sighet Online   
Sâmbătă, 14 Noiembrie 2009 10:35

Radu DobrinPublicam in continuare un material preluat din Revista Axa a CNDV (editia aniversara 90 de ani CNDV).

Primăvara e momentul în care natura se dezmorţeşte, când din lutul adormit în iarnă se trezesc la viaţă roadele anilor trecuţi. Anii de liceu îmi par acum aidoma unei exuberanţe, capricioase primăveri, în care zilele petrecute la soare, jucând baschet în curtea liceului se împletesc cu viroze, bronşite şi injecţii cu penicilină.

Fac parte din ultima generaţie a Liceului "Dragoş-Vodă" care a început şcoala în "epoca de aur "comunistă, cu uniformele ei albastre şi a terminat cu părul lung şi blugii rupţi în genunchi. Am intrat în curtea liceului mândru că eram în clasa de Mate-Fizică şi am ieşit după prima zi aidoma unui pisoi udat de ploaie. Nici în zilele următoare nu s-au schimbat prea multe dar am început să realizez că exigenţele aveau să fi e extraordinare.

Au început să apară şi mici eşecuri neanticipate - la materiile la care credeam că sunt forte nu reuşeam să mă apropii de plutonul fruntaş. Problema nu era lipsa de efort, senzaţia că judec numai cu o emisferă cerebrală, era cauzată mai mult de faptul că aveam de concurat cu 35 de colegi extraordinari. Căderea comunismului a însemnat pentru noi toţi o schimbare radicală. Ne-am îndreptat cu toţii spre liceu pregătiţi să punem tot ceea ce aveam mai bun în mintea şi sufl etul nostru în speranţa de a intra la facultate, dar totul s-a schimbat peste noapte neştiind ce o ne rezerve viitorul. Prin toată agonia iniţială a democraţiei am trecut cu toţii, elevi, profesori dansând parcă intr-o horă câmpenească totul schimbându-se în jurul nostru într-un ritm ameţitor. Clasa a X-a a trecut anevoios, parodia politică din acea perioadă n-a făcut nimic altceva decât să trezească în mine spiritul de a învinge neputinţa zilei. Matematica a devenit mai interesantă, fi zica mai simplă ,iar orele de romăna treceau mai uşor. Din păcate la anatomie ,fi catul şi urechea mi-au dat aşa de multă bătaie de cap încât am decis renunţ la Medicină îndreptându-mi atenţia spre Facultatea de Aeronave. Am început înţeleg că profesorii erau de partea noastră, aidoma părinţilor noştri încercând doar ne deschidă ochii la realitatea ce avea să ne aştepte la absolvire. Am fost şi o să ramânem o generaţie de învingători. Am început liceul visând la studenţie ce s-a materializat pentru toţi în anii ce au urmat. Cu toate că Liceul e cea mai întortocheată parte a vieţii, e important ca la sfârşitul celor 4 ani de şcoală să dobândeşti deprinderi pentru toată viaţa. Conştientizarea faptului te pregăteşti pentru viitor e mai importantă decât numărul de petreceri la care ai participat.

Nu poţi să ignori faptul că scopul principal e să înveţi. Cu toate că eram o gaşcă de răzvrătiţi noi n-am uitat niciodată să ne pregătim serios la cursuri. Atmosfera generală din clasa noastră era dedicată studiului, pregătirii serioase pentru ore. La liceu am început să studiez cursuri predate la Facultatea de Fizică, să citesc fi lozofi e şi multă literatură. Bazele pregătirii mele ulterioare atunci şi acolo s-au pus, în Liceul "Dragoş Vodă"din Sighetu Marmaţiei. Dar anii au trecut şi devine tot mai greu fii motivat când în jurul nostru ziua aduce numai dovezi ce par a demonstra nu e nevoie de prea multă şcoală ca să-ţi umpli buzunarele. Realitatea e Bill Gates era un student excelent la Harvard, iar cei de la Google, Larry Page si Sergey Brin, au fost doctoranzi la Stanford.

Toţi suntem capabili de lucruri extraordinare, dar din păcate tot mai mulţi liceeni visează la o viaţă de lux, fără să-şi dea seama de cât efort şi dedicaţie au dat dovadă acei oameni. Nu aş fi reuşit fără abnegaţia şi efortul continuu al multor profesori ce reprezintă cu înaltă cinste şcoala maramureseană, în speţă Liceul"Dragoş-Vodă"din Sighetu Marmaţiei. Le mulţumesc profesorilor care şi-au dat silinţa în fi ecare oră, o parte din sufl etul lor o să fi e întotdeuna aproape de mine. În special doamnei profesoare Mărculescu care niciodată nu s-a dat bătută în faţa superfi cialităţii cu care am tratat iniţial Româna. Doamna Motogna căreia îi mulţumesc pentru dăruirea de peste ani, punându-şi amprenta pe nenumărate generaţii de liceeni. Domnului Boancă cel care prin exigenţa deosebită m-a pregătit pentru rigorile facultăţii. Doamna dirigintă Mihalache care a reuşit ne strunească pe toţi. Colectivul actual de profesori are multe obstacole de trecut, dar trebuie să nu-şi piardă speranţa şi să realizeze că dumnealor sunt făuritori de oameni, nu doar simpli mânuitori de note în catalog.

Liceul e momentul deciziilor, momentul în care trebuie să-ţi dai seama ceea ce o să fi i în viaţă. A fost un moment de descoperire personală, o experienţă ce ne face pe toţi ne simţim ca Sisif metamorfozat într-un Spartan învingător. E doar primavara vieţii noastre. Oare cine o să fi m când se apropie toamna?

Am absolvit clasa de Matematică-Fizică a Liceului "Dragoş-Vodă" in 1992. Facultatea de Fizică am terminat-o în 1996 la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În anul II de facultate am început cercetarea în supraconductori sub îndrumarea domnului prof. Ioan Grosu şi apoi cu domnul prof univ. Mircea Crişan, adevărate nume de referinţă în facultate. Am publicat primul articol într-o revistă internaţională în 1996. În 1997 am terminat Masters în Fizică Teoretică la Cluj specializare Statistică. În 2001 am terminat doctoratul în Fizică la Michigan State University în teoria sistemelor dezordonate, concomitent cu un Masters în ingineria calculatoarelor, după care am lucrat ca cercetător la Feinberg Medical School, în Chicago, în modele de reţele molecular în procariote iar apoi la Princeton University unde am investigat celulele stem în laboratorul Dr. Lemischka. În prezent sunt cercetător în grupul de boli cardiovasculare la Merck and Co Inc,(USA). Am fot invitat să prezint rezultate la conferinţe din S.U.A. dar şi în Europa. Am publicat 10 articole în reviste de impact internaţional (Physical Review Letters, Nature, etc) ce acoperă subiecte de la superconductivitate la mecanisme de comunicare între ţesuturi. Am obţinut rezidenţa americană în 2006 datorită rezultatelor excepţionale în biologie moleculară .

Sursa: Revista Axa (CNDV - 90 de ani) octombrie 2009

Multumim doamnei profesoare Brandusa Oanta pentru furnizarea materialului.


Share
Ultima actualizare Sâmbătă, 21 Noiembrie 2009 16:29