Sigheteanul Garvay Andor este autorul a trei scenarii de film din perioada filmului mut

1174 Afişări

Luni, 17 August 2009 15:47

Scriitorul şi dramaturgul Garvay Andor s-a născut la Sighet la 13 august 1875 dintr-o familie de evrei, muncitori tipografi. După terminarea studiilor medii în oraşul natal, în anul 1898 se mută în Budapesta unde va îmbrăţişa o carieră de publicist, scriind editoriale şi recenzii teatrale la revistele “Pesti Hírlap”, “Az Újság” şi “Egyetértés”. În anul 1909, regizorul Uher Ödön îi transpune pe ecran drama în cinci acte "Nővérek" („Surorile”; în rolurile principale: Mátrai Ida, Mátrai Erzsi, Fenyő Emil şi Fenyő Aladár), un film considerat la acea vreme monumental datorită celor 900 metri de peliculă (până atunci se turnau filme de 80-250 metri, care nu întreceau 10 minute). În anul 1912 Garvaz Andor emigrează în Statele Unite ale Americii unde lucrează într-o fabrică de metalurgie ca apoi fermier şi colaborează la mai multe publicaţii newyorkeze. În anul 1918, piesa „În pădure” îi este transpusă pe ecran de unul dintre cei mai apreciaţi regizori ai perioadei filmului mut - Garas Márton (1885-1930), având în rolul principal pe celebra actriţă Fedák Sári. În urma succesului filmului, i se oferă conducerea cinematografiei ungureşti, funcţie pe care o părăseşte pentru a se reîntoarce în SUA unde va lucra la mai multe ziare newyorkeze până la moartea survenită la 8 aprilie 1927. Garvay Andor a scris aproximativ 20 de piese, cele mai cunoscute fiind „A Pénz” („Banii”, 1908), „A Becstelen” („Dezonoarea”, 1910), „Négy kis komédia” („Patru comedii într-un act”, 1913) şi celebra “Bent az erdőben” („În pădure”, 1913) devenită scenariul filmului “Nöstényfarkas” („Lupoaica”, 1918), în regia lui Garas Márton, cu Fedák Sári şi Virányi Sánador în rolurile principale, având pe generic actorii Molnar Z. László, Vágó Béla, Etsy Emilia, Almási Sári éi Jakó Amália. Acţiunea piesei este simplă, bazată pe povestea tipică a ţăranului maramureşan în perioada Monarhiei Austro-Ungare care, în urma unor presiuni sau maşinaţiuni şi-au pierdut proprietăţile. „Tărici” este un proprietar de pădure care trăieşte în tihnă, retras într-o casă construită în mijlocul pădurii: singură Florica, cea cere-l ajută prin ogradă îi este alături. Pădurea îi este în atenţia unor mari proprietari care, în urma prosepcţiunilor făcute, doresc să o achiziţioneze pentru a deschide o mină: aceştia îl trimit pe inginerul minier Werner să-l convingă pe „Tărici” să le vândă pădurea, dar acesta refuză, cu toate că ar lua bani buni pe ea. Rachel, soţia inginerului, agasată de îndărtnicia „ţăranului” şi dornică de obţinerea comisionului, decide să vină în ajutorul soţului folosindu-se de arma pe care o are la îndemână: frumuseţea ieşită din comun. Intenţia ei este de a-l face pe Tărici să se îndrăgostească ca apoi să-l umilească şi să-l şantajeze obţinând astfel vânzarea pădurii. Martoră a întregii intrigi, Florica, este îngrozită văzându-şi stăpânul pe care-l iubeşte pe ascuns că este prins în mrejele frumoasei orăşence, mai ales că, ceea ce pornise ca o simplă maşinaţiune se transformă într-o dragoste fierbinte cu un deznodământ tragic. Piesa „În pădure” a fost jucată chiar de la publicare de mai multe trupe de teatru ca apoi să fie uitată pentru o perioadă şi redescoperită, ea fiind şi azi în repertoriul teatrelor din Ungaria. În ceea ce păriveşte cele trei file făcute pe baza scenariilor scrise de sigheteanul Garvay Andor, ele sunt considerate ca pietre de hotar pentru dezvoltarea cinematografiei central-europene.

Ioan J Popescu, Informatia Zilei

Ultima actualizare Marţi, 18 August 2009 07:04