Consideraţii referitoare la prezenţa dacilor, celţilor şi daco-romanilor în Maramureş (secolele III a. Cr. – IV d.Cr.) (partea a III-a) Imprimare 3702 Afişări
Scris de Sighet Online   
Sâmbătă, 11 Aprilie 2009 11:08

 

Aşezări antice. În Maramureşul din stânga Tisei, au fost cercetate sistematic doar trei aşezări care pot fi încadrate cronologic în perioada la care facem referire.

-Cea mai veche dintre acestea este aşezarea civilă de la Onceşti (dealul Cetăţea), datată probabil în secolele I a. Cr.- I. d.Cr. Descoperită de Francisc Nistor împreună cu istoricul Mircea Rusu de la Cluj în 1964, a fost cercetată în anul următor de H. Daicoviciu, O. Bandula, I. Glodariu, F. Nistor şi I. Nemethi.

Aici, pe o muchie îngustă a dealului, au fost descoperite 7 locuinţe de suprafaţă (posibil colibe construite din nuiele lipite cu lut). Aşezarea a fost locuită sezonier, de crescătorii de animale, şi nu a fost fortificată (turnul-cetate de piatră de pe acel loc este medieval). Locuirea de pe Cetăţea a sfârşit într-un incendiu provocat probabil chiar de către locuitori. Obiectele descoperite constau în vase lucrate cu mâna şi la roată, o ceaşcă dacică, cute de piatră, un lustruitor şi o fusaiolă.

Unii cercetători susţin însă că aşezarea de la Onceşti ar fi fost fortificată cu un val de pământ (păstrat până azi, deşi mult aplatizat, şi atribuit de arheologi evului mediu). Doar noi săpături la acest obiectiv vor putea lămuri în viitor această problemă.

-Aşezarea civilă de la Călineşti - Rogoaze, a fost locuită în secolele II-IV d.Cr.

Între văile Rogoazele şi Ciutei, la est de sat, arheologii R. Popa, C. Kacso, S. Dumitraşcu, H. Daicoviciu, L. Nemoianu şi Gh. Todincă, au întreprins campanii de săpături între anii 1971-1979.

În acest punct, primul strat de cultură aparţine epocii bronzului, iar cel de-al doilea, aşezării dacice. Aici au fost identificate urmele a două case cu plan rectangular, prevăzute cu vetre de foc, având laturile de 6 x 4,8 metri, respectiv 6 x 4,2 metri, care au fost construită din bârne mari, unele cioplite, acoperite cu strat gros de lut amestecat cu paie.

Inventarul descoperit cuprinde cinci pietre de râşniţă, cute şi şlefuitoare de vârfuri (posibil din os) din piatră, fusaiole. Un sfert din ceramica găsită a fost lucrată la roată. Se remarcă o ceaşcă dacică lucrată cu mâna, şi fragmente ale unei fructiere din pastă brună, bine arsă, lucrată cu roata. După R. Popa şi C. Kacso, începuturile aşezării sunt legate de deplasarea costobocilor la sud de Dunăre, în expediţia din anul 170, şi de atacul declanşat de vandali în aceiaşi ani, asupra tribului costoboc. Conform acestor arheologi, aşezarea dacilor liberi de aici (n.n., probabil este vorba despre purtătorii culturii Lipiţa, adică de costoboci) începe să fie locuită la finele secolului II, şi se încheie în mod organizat, undeva în secolul IV.

-Sarasău - Zăpodie, pe Valea Satului. Într-un punct din aşezarea civilă de aici, între stratul de cultură datat în Hallstatt (secolele V-IV a.Cr.), şi cel medieval timpuriu (secolele IX-XIII), a fost identificată o locuinţă de suprafaţă, cu vatră de foc din pietre de gresie, datată în anii 380-420 d.Cr. Săpăturile de la Sarasău, efectuate de Radu Popa, Radu Harhoiu, Georgeta Iuga ş.a., au dus la descoperirea de fragmente ceramice, mărgele tubulară sau rotunde din sticlă alb-verzuie, şi a două cute din piatră de râu. Vasele de aici (ulcele, castroane, chiupuri de provizii) au fost modelate la roata rapidă, unele fiind de tradiţie provincial - romană.

- În afara acestor trei aşezări, există semnale care dau de înţeles că în Maramureş au existat şi alte locuiri celtice sau dacice. Astfel, cercetările de teren efectuate de autor au identificat în mai multe puncte (Şugău-Ciocâza, Sighet-Platoul Solovan şi Dealul Dobăieş, Crăciuneşti-terasa Tisei şi Săpânţa-Scaun) fragmente ceramice ce ar putea data din perioada la care face referire materialul de faţă.

Dealtfel, mai mulţi cercetători au semnalat de-a lungul istoriei urme daco-romane: în 1942, Marton Roska a descoperit „între Sighet şi Vereşmort, pe malul stâng al Tisei, un fragment de strecurătoare de lut, datat în neolitic sau La Tene”. Conform lui Alexandru Filipaşcu (ne exprimăm serioase rezerve faţă de aceste date), la Poarta de Fier a Sarasăului (ieşirea dinspre Câmpulung) s-au descoperit „într-o groapă de 8 metri adâncime”, obiecte de bronz şi romane, în hotarul Crăciuneştilor a fost identificată „o inscripţie romană săpată într-o piatră înaltă de 1,8 metri, ce purta inscripţia VBSHV”, iar la Coştiui romanii au zidit o fortăreaţă („Castellum”) pentru apărarea ocnelor de sare. Marian Tomi aminteşte despre fragmente ceramice dacice descoperite la Sighet-Solovan, Onceşti şi Rozavlea, iar unii autori de monografii locale, consideră că la Săliştea de Sus, Borşa, Leordina, Văleni, Bârsana şi în alte locuri au existat aşezări dacice. La extremitatea estică a Maramureşului, dincolo de Prislop, deasupra Bistriţei Aurii, pe muntele Geamănu (străvechi loc de nedei) a fost descoperită o ceaşcă ce pare identică cu ceramica dacică.

În fine, conform unor istorici români şi maghiari, sarea a fost exploatată cu metode romane la Dragomireşti, Ieud, Tisa-Virişmort, Rona de Jos, Giuleşti, Coştiui şi Ocna Şugatag.

Cetatea HustDacă în Maramureşul aflat în România, lucrurile stau cum am văzut mai sus (descoperirile neclare, ipotetice şi nefundamentate ştiinţific dominându-le numeric pe cele certe), la nord de linia Tisei, pe malul drept al râului, în Ucraina de azi, arheologii au identificat precis o serie de situri antice importante.

-Cea mai mare aşezare din Maramureş a acestei perioade, rămâne dava daco-celtică de la Malaja Kopanja-Gorodişte (se presupune că ar fi vorba despre Setidava lui Ptolomeu). Întinsă pe 3,4 hectare şi apărată cu valuri de pământ, dava de la Gorodişte a avut un sanctuar religios rectangular prevăzut cu absidă (unicul descoperit în Carpaţii nordici), platforme de andezit, mari ateliere de fierari, olari, sticlari, confecţioneri de râşniţe rotative de mână şi bijutieri şi o necropolă. Până acum, au fost dezvelite 30 de locuinţe şi 87 construcţii gospodăreşti, alături de un imens material arheologic (ceramică, unelte, arme, bijuterii, aproape 30 de monede dacice emise aici etc). Construită pentru paza ocnelor de sare şi controlul accesului pe Tisa superioară, marea aşezare de la Malaja Kopanja, cercetată în ultimele decenii de arheologi ruşi, ucraineni şi români (de la Muzeul judeţean din Satu Mare) a fost distrusă în împrejurări necunoscute pe la începutul secolului II d.Cr.

-Cetatea de la Slatina (Solotvino, dealul Cetatea, la 2 km nord de Sighetu Marmaţiei), a avut suprafaţa de 3.000 mp, şi a fost apărată de un val de pământ, dublat de o palisadă şi un şanţ. Primul nivel de locuire datează din secolele IV-II a.Cr. iar iar al doilea de la finele secolului II a.Cr. - începutul secolului I d.Cr. Aici, arheologii ucraineni şi români au descoperit ceramică dacică şi celtică, unelte, arme etc.

Alte aşezări dacice au fost descoperite la Biserica Albă-Dealu Mănăstirii (fortificaţie aflată la 4 km nord-est de Sighetu Marmaţiei), Iza (lângă Hust, loc unde s-a descoperit o necropolă tumulară ce conţinea morminte cu podoabe din aur), Strâmtura-Irşava, Şelestovo, Ardanovo şi Apşa de Jos-Beşicura.

Mai în aval pe Tisa, pe teritoriul fostului comitat Bereg, a funcţionat cel de-al doilea mare centru metalurgic al Europei (cel celtic de la Galish-Lovachka de lângă Mukacevo), centru care a emis şi monede. Un alt mare centru metalurgic celto-dacic a fost cel de la Djakovo.

Autor: Teofil IVANCIUC

 

Sfarsitul partii a treia. Cititi AICI partea I articolului, iar AICI partea a II-a.

In curand va urma partea a IV-a a articolului.


Share
Ultima actualizare Sâmbătă, 11 Aprilie 2009 15:45