Consideraţii referitoare la prezenţa dacilor, celţilor şi daco-romanilor în Maramureş (secolele III a. Cr. – IV d.Cr.) - partea I Imprimare 3252 Afişări
Duminică, 05 Aprilie 2009 15:46

Teritoriul Maramureşului de pe cele două maluri ale Tisei (cel sudic-azi parte a României, cel nordic-teritoriu ucrainean), a fost locuit intens încă din cele mai vechi timpuri.

În perioada cuprinsă între secolele III a.Cr. – IV d.Cr., regiunea a fost locuită de celţi şi daci, devenind din secolul II d.Cr. supusă diferitelor popoare migratoare. În rândurile de mai jos, vom încerca să sintetizăm succint informaţiile privind această perioadă puţin cunoscută a antichităţii din Maramureş.

În secolele IV a.Cr. – I d.Cr., celţii au dominat numita regiune. Aceştia (care preferau ca habitat luncile largi ale râurilor) s-au infiltrat încet în zonele muntoase, amestecându-se mai apoi cu dacii.

Conform izvoarelor antice, în Carpaţii nordici au locuit triburile celtice ale cotinilor, anarţilor şi boiilor teurisci. Unii istorici susţin că celţii au avut aici al doilea mare centru de emisiune de monedă (după cel din Banat), centru care utiliza argintul Carpaţilor Vulcanici. Prin anul 60 a.Cr., Burebista îi învinge pe boiii teurisci conduşi de Critasiros şi pe anarţi, ocupând teritoriul Maramureşului până la moartea sa, survenită în anul 44 a.Cr. Celţii au sfârşit prin a se disipa în masa dacilor, acţiune finalizată după anul 100 d.Cr.

În afara urmelor materiale (aşezări, ceramică tipică, monede) descoperite de arheologi în mai multe puncte ale Maramureşului, celţii au lăsat aici moştenire cultul bradului, frasinului şi al mesteacănului, simboluri precum rozeta înscrisă în cerc, măştile demoniace sau „coarnele de consacraţie” etc. Ei sunt cei care au împământenit ceramica lucrată la roată, pantalonii sau foarfecele folosite până azi la tunsul oilor.

Cât despre daci, Ptolemeu susţine că neamurile acestora din Carpaţii nordici au fost sabocii, piengeţii şi biesii, care conlocuiau împreună cu bastarnii, costobocii, carpii şi tyrageţii (ultimele două triburi fiind deasemenea dacice).

Conform istoricului Radu Vulpe, una dintre cele cinci uniuni de triburi dacice menţionate de izvoarele antice, ar fi fost cea din Maramureş şi Slovacia. Iulius Cezar şi Strabon spun că triburile dacilor (daci mari, daci liberi şi costoboci) trăiau în Carpaţii nordici, adică în Pădurea Hercinică.

Cel mai important trib nordic a fost cel al costobocilor, celţi dacizaţi prin secolele II-I a.Cr.

În anul 105, regele Decebal a întocmit o alianţă cu dacii din Carpaţii nordici, şi cu boiii din Maramureş (conform lui Radu Vulpe). În secolul II, costobocii au ajuns să aibă chiar regi: Banodenyus şi Prieporus (a cărui soţie, prinţesa Ziais, a fost îngropată la Roma).

Costobocii au fost înfrânţi de romani şi de asdingi în anul 172, dispărând prin secolul III d.Cr. De acum înainte, carpii (atestaţi documentar între anii 106-381 d.Cr.) au preluat dominaţia politică pe ambii versanţi ai Carpaţilor nordici („Barbaricum”).

Sfarsitul primei parti a articolului.

Autor: Teofil Ivanciuc



Share
Ultima actualizare Duminică, 05 Aprilie 2009 15:51