Grasute si slabe, mignone si inalte, roscate si blonde, negrese si albe, isterice si poete, femeile pe care le iubim sunt peste tot, ne asteapta in statii mizere de metrou sau se plimba in parc in dupa-amiezi lungi si efemere. « De ce iubim femeile » nu este o carte autobiografica, ci un joc al imaginatiei si al desfatarii cu povestile si cuvintele. Mircea Cartarescu gaseste si potriveste cele mai pline de inteles cuvinte, de asa natura incat senzatia pe care o traiesti citind cartea e de regasire, de coincidenta si de déjà-vu.

 Oricat de bizare sunt povestirile sau femeile manuite de acest papusar incolor, ele sunt si vor fi ale noastre, ale tuturor, femei sau barbati, tineri sau batrani. Si vorbele stau drept pilda pentru oricare dintre noi : « Atunci cand cunosti cea mai minunata femeie din lume, care e cea pe care o poti iubi, semnul este, trebuie sa fie, ca nici pulpele, nici ‘balcoanele’ nu se mai vad, de parca hormonii sexului si-ai agresivitatii s-ar retrage din creierul tau tumefiat si l-ar lasa inocent si translucid ca o cornita de melc. »

 Structurat pe capitole cu titluri-memento al personajelor feminine ale cartii – « Irish cream », « Bomba de aur », « Cercelusi », « Doua feluri de fericire », cele 20 de povestiri ilustreaza in mod cu totul unic ultimul capitol al cartii, « De ce iubim femeile ».

Majoritatea acetor povestiri au fost deja publicate in revistele Elle, Tabu, Romania Literara si Lettre internationale. Cu toate acestea, ele nu-si releva semnificatia si legaturile decat impreuna, sub titlul « De ce iubim femeile ». Femeile pe care le iubim nu au masurile ideale 90-60-90, ci sunt femei necorporale, «nevroza pura», «bucurie pura». Nu este o carte pentru femei, desi adresarea s-ar putea sa insele la un prim nivel de lectura. Romanul insusi este « bucurie si nevroza pura » pentru ambele sexe. Femeile care il citesc vor (re)descoperi in Mircea Cartarescu un galant, un cuceritor al cuvintelor si al cititoarelor lui la un loc. Barbatii vor intelege mai mult din ceea ce sunt femeile cu adevarat.

Dar pana la urma, de ce iubim femeile ? « Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. » Pana la urma, exista o infinitate de « pentru ca », pe care fiecare ii gaseste in femeia pe care o iubeste « cu creier de copil .» 

Recenzie de Bianca Stanescu