Din Raportul Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România sesizăm scăderea temperaturilor până la -35 °C în Transnistria în cursul lunii decembrie 1941. Astfel încât se ducea o luptă acerbă pentru locurile din grajduri (căci afară deportații ar fi murit înghețați de frig). Multe grajduri fuseseră în majoritate pentru porci, deci erau total insalubre. Mortalitatea datorită tifosului exantematic era zinic de 500 oameni la Bogdanovka și de circa 200 la Domanovka.

                Erau în pericol și unitățile militare din zonă de a fi afectate. Era clar că e explozie epidemică de proporții în regiune devenise amenințătoare. Autoritățile române erau complet depășite. Riscurile epidemice majore.

                Se pare că nemulțumirea germanilor a fost legată de incapacitatea românilor de a gestiona situația și riscurile de răspândire a epidemiei printre militari și civili. De aici și intervenția miliției populare a germanilor stabiliți în regiune, posibil cu elemente mixte integrate, ca soluție de urgență. Arderea cadavrelor s-a realizat pentru că pământul era înghețat bocnă. Se pare că cel care mai fusese desemnat pentru represiuni, generalul Dumitru Macici declinase solicitarea, spunând că nu este capabil de așa ceva (erau civili, multe zeci de mii, grămadă).

                Pentru executarea represaliilor de la Odessa de după luarea orașului și aruncarea în aer a Comandamentului (fosta clădire NKVD) de la Dalnik din 21-22.10.1941, generalul Dumitru Macici a fost condamnat la moarte în 1945. Pedeapsa i-a fost comutată de către regele Mihai la închisoare pe viață. Generalul a murit la Aiud în 1950.

                Întreaga conducere militară a țării este tratată ca responsabilă de ceva și pusă sub represiune (conducătorii executați).

Există de asemenea o lucrare: Lya Benjamin-"Prigoană și rezistență în istoria evreilor din România 1940-1944", Ed. Hasefer, București, 2001 care insistă pe faptul că multe măsuri discriminatorii au devansat în România măsurile din Germania și alte țări. Este adevărat că am avut acces doar la un comentariu despre lucrare, nu la lucrarea propriu-zisă. Inspirat de dna. istoric, Alexandru Florian scrie articolul: "A existat Holocaust în România" în Observator Cultural nr. 80 din 2001.

Până la urmă la ce sunt buni românii de ceva ? Furăm cocoșul vecinului, apoi îi cântăm prohodul dacă nu se mai deșteaptă, nu ? Ne bombardează americanii și ne speriem precum curcile, întorcând armele. Nu ?

            Scris pro-bono astăzi cinci ianuarie douămiidouăzeci şi doi, toujours pro-bono bono şi trimis asemenea la sighet-online.

 Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet