Despre Löwith Marc-Egon 1923-2009: sculptor şi pictor român (maghiar)-mexican de religie mozaică P a III-a Imprimare 336 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Vineri, 07 Ianuarie 2022 15:13

Totuşi, căutând originea antroponimului, credem că în ciuda apropierii fonetice flagrante între Löwith şi numele tribal Levi, avem de-a face cu descendenţi de goţi din Siria, acei pomeniţi sub Împăratul Filip Arabu. Spunem aceasta pentru că fonetic se pronunţă leovit şi se regăseşte ca antroponim german al unui candidat la premiul Nobel pentru literatură: Löwith Karl (09.01.1897, Münich, Germany-26.05.1973, Heidelberg, Germany). Dânsul este propus succesiv în anii 1963, 1964 şi în 1967 (fără să câştige importanta distincţie). Şi în interviul său, dl. Lövith Egon arată că cei din partea mamei (linia lituaniană) aveau aparenţă nordică: înalţi, subţiri, blonzi, cu ochi albaştrii. Dar din fotografii şi tatăl său, Max arată extrem de deschis la ten şi tare prezentabil şi posibil cu ochi deschişi la culoare, probabil cu părul şaten. Poartă vestă, cravată, cămaşă albă, având o ţinută distinsă. Îl are aproape pe micul Egon, care se sprijină de tatăl său. Iar mama Domniei Sale ne apare fină şi delicată.

                Ca oiconim, avem în Republica Moldova, localitatea Leova (goţi mici ?). Nu mai insistăm pe apropierea fonetică între Măneciu şi Münich, poate accidentală. Sigur, există Lvov în Ucraina. Ca nume de conducător got îl regăsim poate sub forma Leovigild (rege vizigot al Spaniei, 568-586). Şi domnul Egon avea o constituţie robustă. 

După decesul tatălui, crescând, Dânsul îşi asumă voluntar rolul de întreţinător al familiei sale (mamei şi surorilor) cu responsabilitate. Nu ne îndoim de faptul că în activitatea didactică a Domniei Sale s-a dovedit extrem de serios şi sârguincios. Deşi apropierea de evreii maghiari este subliniată în memorii, Dânsul indică că se străduia să înveţe, să scrie şi să versifice în limba română, ceea ce stârneşte injuriile unui dascăl român care se exprimă oarecum cu termenii: "limba noastră cea curată îţi permiţi tu să..." (preluare sproximativă). Memoriile evidenţiază antisemitismul tinerimii române şi emergenţa partidului legionarilor. Dar în lagăre ajunge datorită maghiarilor (fără să insiste asupra circumstanţelor. Ajunge la Turkheim, subcamp de muncă al lagărului de concentrare Dachau. Trec la sosire prin campul de concentrare, iar în Turkheim li se distribuie ca supraveghetori prizonieri evrei greci dotaţi cu bâte, care băteau destul de rău. Se îmbolnăveşte de tifos, dar ascunde acest fapt atunci când iese la muncă. Recunoaşte însă la revenirea în Turkheim, fiind internat într-un spaţiu sanitar distinct: baraca bolnavilor.

 La Turkheim lucrau la subansamblele avioanelor Fau 1 şi Fau 2), totuşi supraveţuind (dar nu distinsa sa mamă, care decedează în 1944 împreună cu sora mai mică a lui Egon, Irenke, născută în 1932. De fapt, selectată este doar Irenke, dar mama nu îşi lasă singură copila în drumul spre moarte. Egon află acestea în anii 1950 de la o doamnă colegă de serviciu a mamei sale).

                Ca artist, temele sale constante sunt exploatate inteligent (transpărând evidente ideile şi forţa lor). Reţinem sumar lucrarea plastică intitulată "Job/Iov" din 1990. O lucrare cu adevărat deosebită. Deşi ciclurile sale expoziţionale au teme fundamentale. Pe când emisiuni de timbre cu reproduceri din lucrările Domniei Sale pe serii ? Ar fi interesant. Emise de către cine: Poşta Română sau Poşta Maghiară, ori poate chiar de ambele (împreună poate cu Serviciile Poştale ale Statului Israel) ?

Ataşăm lucrarea "Job/Iov" din 1990, preluată de pe un site de licitaţii (dar fără drept de reproducere). Ce are special această lucrare ? Culorile par terne: mov spre albastru şi galben-maroniu. Deci ce e special ? Modul cum dreptul se roagă Cerului, cu capul îndreptat în sus, cu palmele ridicate în sus a rugăciune, cu veşmântul atârnând peste goliciunea trupului, veşmânt brăzdat de dungi mov verticale de prizonier făcute de lacrimi amare de culoare mov. Chipul e albastru, cu o mică pată galbenă. Trupul e galben-maroniu, dezvelit şi costeliv, stând în şezut. Totul pe fond albastru spre mov, fond de durere şi tristeţe (care e culoarea atmosferei, a mediului adiacent dreptului Iov). Ce exprimă culorile albastru şi mov ? Durere, suferinţă, moarte. Părerile proprii sunt subiective şi nu sunt destinate să jignească sentimentele cuiva. 

                Scris opt decembrie 2021, trimis la sighet-online.

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet


Share
Ultima actualizare Vineri, 07 Ianuarie 2022 15:15