Sculptorul şi pictorul Löwith Marc-Egon (1923-2009) a copilărit în Mexic între 1926-1936, învăţând acolo spaniola fluent posibil. Evident, presupunem că revenit la Cluj a devenit fluent şi în limba română. Deşi un  artist important, devenit cadru didactic 1950-1984 la IAP Cluj după studiile de-acolo dintre 1948-1953 cu Romul Ladea şi Ion Irimescu, internetul în limba română nu are informaţii despre artist. Casele de licitaţii ofereau câteva lucrări ale artistului (majoritatea deja vândute. În general pictură sau acuarelă). Alte informaţii sunt sumare.

Despre Löwith Marc-Egon ca sculptor aflăm din lucrarea Vlasiu Ioana (coordonator)- "Dicţionarul sculptorilor din România, Secolele XIX-XX, Vol. II, Literele H-Z", Academia Română, Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", Ed. Academiei Române, Buc. 1012, pag. 99-100 următoarele: "Sculpturile în piatră şi bronz ale lui LM-E  sunt purtătoare ale unui mesaj dramatic, potenţat prin prelucrarea expresivă a figurii umane, văzută în ipostaze eroice sau meditative, cu o bună cunoaştere a posibilităţilor diverselor materiale, cum ar fi nervurile pietrei, de multe ori la dimensiuni miniaturale), puse în operă pentru o receptare adecvată. 

Amintirea Holocaustului revine obsesiv în creaţia artistului sub diverse ipostaze, configurându-se treptat ca axă a unui adevărat Gesantkunstwerk şi etern memento. O serie de suite tematice, atât sculpturale, cât şi picturale (Sombreros, Quijotesco, Biblia, Autoportrete, Veşnica pereche, Holocaust), traversează întreaga sa operă." I se atribuie premiul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România pentru întreaga sa operă. Se stinge în 2009, 02 septembrie. Informaţii complementare am putea afla din Barbosa (1976)- Lexiconul artiştilor români contemporani, UAP, Filiala Cluj-Napoca, Genesis-Tipo, Cluj-Napoca, 1998.

                Expune la Dachau (Memorialul) seria Holocaust, pictură şi sculptură, la Tel Aviv, în România şi Ungaria.

                Scris opt decembrie 2021, trimis pro-bono la sighet-online.

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet