Sincer, nu ştim cu certitudine câte victime au fost, căci nu este corect politic să ştim. Dar ce ştim spunem: nu trebuia să fi fost victime în Japonia la încheierea WW2.

Dar ştim câţi supravieţuitori (denumiţi hibakusha în japoneză) mai erau, căci mărturiile Dânşilor sunt postate pe site-ul:https://www.mofa.go.jp/policy/un/disarmament/arms/ testimony_of_hibakusha.

Dânşii sunt enumeraţi astfel cu mărturiile Dânşilor: Dl. Sakamoto Namio ("My Atomic Bonb Experience"), Dl. Kawanami Jungo ("60 Years After the War"). Dl. Yamaguchi Yoshitaka ("My Atomic Bomb Experience"), Dl. Honda Chitoshi ("Gembaku"), Dl. Noguchi Hakyo ("A Diary of My Atomic Bomb Memories"), Dna. Yashitomi Yasumi ("A Memoir of My Atomic Bomb Experience"), Dna. Okumura Ayako ("I Lost My Family...."), Dna Shimohira Sakue ("If Only That War Had Never Occured"), Dna. Yasui Sachiko ("The Experiences of My Family...."), Dna. Shimasaki Jiro (Narowly Escaping Death"), Dl. Tanaka Tsunematsu ("My Experiences of the  A-bombing") Dna.  Kawaguchi Horoko ("Sentiments for My Mother"), Dna. Shimotake Chiyoko (Unforgetable Events That Summer"), Dl. Miyachi Toshio ("Lucky You").

Un pios respect.

Acum să o înţelegem altfel pe Dna. Kusama Yayoi şi arta Dânsei (pictura în puncte)....

Iată şi opiniile fizicienilor care recomandaseră anterior efectuarea unei experienţe într-o zonă nelocuită în prezenţa reprezentanţilor din întreaga lume. Otto Frisch: "It seems somewhat disgusting to celebrate the sudden death of hundreds of thousands of people, even if they were 'the enemy'".

Leo Szillard: " This is one of the worst mistakes in history ".

Un australian, Wlfred Borscht sau Burchell a văzut Hiroshima în 02 septembrie 1945 pentru o zi. Articolul său a evidenţiat îndeodebi riscul radioactiv, precum şi dezastrul produs de explozie. Relatarea sa a traumatizat psihologic întreaga lume. Un articol similar a fost refuzat în SUA de cenzura militară. Un film documentar de trei ore a fost ţinut secret de armata SUA timp de ani de zile.

Opinia neavizatului preşedinte Truman s-a schimbat curând, dânsul interzicând utilizarea celei de-a treia bombe existente (dar tardiv). Totuşi, schimbarea de atitudine indică că Truman a luat cunoştinţă de dimensiunea atrocităţilor şi de modul cum va fi el reverberat de către istorie (drept un factor politic iresponsabil, belicos şi neavizat; Leo Szillard îi scrisese lui Truman).

Aceasta a fost într-adevăr cea mai tragică greşeală din istorie (conform Leo Szillard şi subscriem).

Scris pro-bono astăzi trei decembrie douămiidouăzeci şi unu, toujours pro-bono bono şi trimis la sighet-online. Revizuit în şase.

 Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet