Epuizându-se cumva subiectul sculptură Brâncuşi-Noguchi, ne-am aplecat asupra unui alt remarcabil artist născut pe plaiurile mioritice: new-yorkezul (prin adopţie) Dl. Constantin Antonovici 18.02.1911-05.02.2002, un alt remarcabil artist, considerat de asemenea discipol al Maestrului Brâncuşi. Născut în Cârligi, Neamţ, lucrând personal cu Dl. C-tin Brâncuşi, a obţinut o recomandare scrisă din partea acestuia. A studiat la Iaşi (3 ani, absolvent în 1939), la Viena (2 ani după război cu Fritz Behn), în Tirol (2 ani, în 1945 şi 1947, tehnica lemnului). Ajunge la Paris în 1947, trecând prin Italia, lucrând patru ani acolo până în 1951, cunoscându-l îndeaproape pe Brâncuşi. În România a sculptat altare în lemn pentru biserici.

În 1940 a ajuns în Croaţia, lucrând cu Maestrul Ivan Mestroviç, până la arestarea acestuia de către fasciştii italieni. Este predat se crede germanilor, care pare-se că îl închid (refuzînd înrolarea în serviciul militar ?), dar de reverificat. A fost eliberat şi cu sprijinul unui medic a putut fi eliberat (supravegheat) la Viena. Din 1953 se mută şi trăieşte la New York, trecând prin Canada. Unde în prima perioadă are numai lucrări ecumenice, obţinute prin intermediul Catedralei Sfântul Ioan cel Divin din New York.

Dintre lucrările sale expuse public se amintesc: capacul de marmură mortuar al episcopului William Manning, o cruce de piatră de 2 m pe o faţadă a unei catedrale din New York (Amsterdam Avenue), bustul lui Dwight Eisenhower aflat la Casa Albă.

Fotografiile de pe Centrul Brâncuşi.ro prezintă sculpturi în lemn ale Maestrului Brâncuşi, realizate de C-tin Bucătaru Antonovici.

A sculptat în lemn, bronz, aluminiu, marmură şi plastic (probabil într-un gen de răşini semisintetice). De asemenea a stilizat şi simplificat, asemenea lui C-tin Brâncuşi, găsind esenţele pure şi reverberându-le în forme vizuale extrem de expresive.

A avut expoziţii în Austria (Innsbruck) în 1946, în 1949 la Paris (la un Salon al Independenţilor în 1950, unde indică adresa Impasse Ronsin 11), iar din 1959 în SUA (New York, Philadelphia, Washigton).

Fotografii ale câtorva lucrări ale Domniei Sale sunt expuse pe Westwood Gallery New York. Directoarea Dana Altman pare a fi de origine română. Alături de Brâncuşi, reprezintă arta de sorginte românească extrem de bine. Temele Domniei Sale sunt considerate ca şi la Brâncuşi de sorginte mitică. Ca sculpturi de mici dimensiuni, tema recurentă a fost cea a bufniţelor (se spune că şi artistul vedea bine noaptea). A fost extrem de prolific şi extrem de larg recunoscut prin valoarea sa de-a lungul vieţii. A creat o serie de busturi (Voltaire, van Beethoven, de Gaulle, episcopul William Manning, Ciprian Porumbescu, Brâncusi, Homer, Moise, Dali, etc....). Lucrări ale Domniei Sale sunt expuse în colecţia permanentă a Muzeului Kreeger din Washington D.C. Un catalog a fost publicat în 2013. A expus şi în România. Este comparat cu Arp şi Giacometti.

În 1980  a suferit un accident vascular care l-a ţinut paralizat până la decesul său. A lăsat circa 100 de lucrări la care ţinea şi care au ajuns la Kreeger.

Este posibil ca unele aspecte ale biografiei Domniei Sale să fie obscure şi neştiute (dar trebuie trecute cu vederea), iar valoarea ca artist este semnificativă.

 Scris pro-bono optsprezece noiembrie 2021, trimis la sighet-online. Revăzut uşor

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internete