Un pasaj din Istoria Românilor I referitoare la descoperirea a ceea ce se apreciază a fi tezaure de aur ori de obiecte de lux (pe atunci, perle de sticlă) are specificaţie cu privire şi la datarea acestor tezaure. Comentăm aspectele legate de aparenţă, nu de context.

Este vorba de tezaurele de la Şmig, lângă Mediaş şi de la Ţufalău, Sfântu Gheorghe, precum şi cel de la Perşinari Dâmboviţa. La Şmig şi Ţufalău s-a descoperit şi aur brut. Ele sunt considerate tezaure tribale.

Care este neclaritatea ? Tezaurul de la Ţufalău, Sfântu Gheorghe include un număr mare de topoare din aur (considerate de ceremonie), iar cel de la Perşinari un pumnal de aur şi topoare de argint, de asemenea de ceremonie.

În realitate, turnarea aurului şi argintului sub formă de topoare şi respectiv de pumnal permitea transportul unui tezaur prin teritorii nesigure, unde nu exista Lege. Ori reprezenta o captură de la negustorii armeni ori sefarzi care făceau comerţ şi speculau şi cursul aurului (destinat plăţii tributului).

Opinăm că datează din perioada medievală şi constituie fie rodul unei exploatări aurifee în arendă, fie rezultatul unei capturi. Deţinătorii şi-au asumat o schimbare de identitate (inclusiv etnică) şi poate o schimbare lingvistică. De ce între saşi şi secui ? Poate le părea mai în siguranţă. Ideile nu costă, nu ? Dar ce ne costă ? Deosebirea binelui de rău ne costă ?

 Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet