În articolul : "Despre antroponimul Murtaza: Murtaza Khuli Khan"am sesizat că obiectul lucrării "Dinasty of the Kajars. Th Reigning Royal Family of Persia", London, Anul MDCCC XXXIII priveşte mai degrabă transferul diamantului Koh-i-Nur de la proprietarii anteriori către Compania britanică a Indiilor de est, respectiv către Coroana Britanică. Tot aici, la pag. 27 se aminteşte posesia diamantului Koh-i-Nur (precum şi a altor două: Dar-i-Nur şi Taj-i-Mah, aflate temporar în posesia lui Lutf Aly Khan, de la care le recuperează suveranul persan).

                Au urmărit britanicii transferul diamantului către maharajul din Punjabi oare ? Au râvnit la diamant ?

              Până la urmă ce este un diamant dacă nu o structură cristalină de carbon ? Nu avem noi destule în Valea Jiului care ard suficient ?

                Dar cu diamantele cine se arde ? Se pare că proprietarii lor succesivi (ar fi o legendă).

                De ce Koh-i-Nur şi nu Daria-i-Nur ?

                Ei bine, Koh-i-Nur (Muntele luminii) se pare că reflectă, în timp ce Darya-Nur (Marea de lumină) se pare că absoarbe lumina. Nu ştim dacă este adevărat, căci nu am întâlnit carbon sub această formă. Despre Taj-i-Mah nu mai aflăm mare lucru (să fi fost distrus la tăiere, adică la faţetare ?).

                De ce nu ar avea şi Murtaza din România (oltenii şi dobrogenii) dreptul la posesia acestui diamant ? Guvernatorul-General a primit diamantul de la Dr. Login cu o chitanţă datată 7 decembrie 1849. De ce nu am cânta noi despre strălucirea diamantului ?

Coroana britanică ar fi în pericol, deci... să piardă simbolul regalităţii ! Noroc că se trag din Vlado Ćepeš ! Aşa că noi zicem să îi iertăm !

 Scris pro-bono astăzi patrusprezece noiembrie, douămiidouăzecişiunu.                      

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet