Probabil că cea mai bună definiţie a stilului Brâncuşi a oferit-o unul dintre sculptorii britanici, Henri Moore, influenţat de Maestru, care aprecia în 1937: "Brâncuşi este acela care a dat epocii nostre conştiinţa formei pure". În complementaritate, am apreciat că sculptura Dlui. Brâncuşi pare a avea corespondent în esenţialismul concentrat al poemelor gen haiku (drept serii de kaiku-uri sculpturale). Dar portretistica (chipurile) Maestrului sunt esenţializări ale surselor de inspiraţie de o manieră cvasi-reducţionistă. Ne vom opri la câteva, fără să comentăm simbolismul reprezentărilor animaliere şi ale oului (ca început de creaţie a lumii).

                Cea mai înaltă formă estetică, superbă (dar poate puţin rasistă) este Muza adormită de la Galeria Tate din Londra www. tate.org.uk ./ modern/exhibition/brancusi. Trăsăturile sunt perfecte şi extrem de dulci (dar extrem de ariene), într-o marmură albă (sau calcar ?) impecabilă. Să fie o formă de rasism estetic, contracarată cumva de sugestia estetică a variantelor Negresei blonde (o versiune în bronz la Muzeul din Veneţia).

                Chipul prinţesei Marie Napoleon arată profundul interes al aristocratei franceze pentru artă. Căutătoare subtilă a frumosului, Dânsa a explorat atelierul artistului, întorcându-l cu dosul în sus, în final oprindu-se doar la o probă de tărie autentic gorjeană (probabil că artistul, surprins, a reacţionat cu timiditate, ca atunci când se afla la măicuţele franceze care-l îngrijeau cu dăruire de pneumonie). Astfel încât, la cererea prinţesei i s-a realizat portretul, care exprimă interesul adânc al acesteia pentru sculptură. Am regăsit confirmarea că este vorba despre un bust şi nu despre altceva nu numai în poemul din 1922 al dlui. Carl Sandburg, ci şi în teza dlui Leslie Allan Dawn susţinută la Universitatea British Columbia de Masterat în Arte în Departamentul de Istoria Artei în octombrie 1982 intitulată "A Structural Analysis of Constantin Brancusi's Stone Sculpture" (el avea B.A. Şi M.A. la Universitatea din Victoria) la pagina 109 scrie: "[Sidney]Geist reports that this sculpture is, like Mlle. Pogany, a portrait of a specific person (13)", iar la Nota posterioară 13 scrie: "A bronze version has shown as Princess Bonaparte at the Society of Independent Artists, New York, April 10- May 06, 1917. Geist , 1975, pag. 181.... In eighter case, what is important is that the name was subsequently omtted" pagina 118.

                El aminteşte şi scandalul de la Salon des Independants din 1920 de la Paris legat de expunerea statuii, dl. Sidney Geist numindu-l drept "one example of its public recognition". Celor cu imaginaţie ludică să privească cu ochii, nu cu mintea (aviz şi co-autorului şi nu cu gândul la Dotty, solicită co-autoarea).      

                Poate să fie sculptura xenofobă şi rasistă ?

Scris pro-bono unsprezece noiembrie 2021, trimis la sighet-online. Revăzut în data de doisprezece.

 Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internete