Doamna revine de la muncă: <Ce-ai mai scris ? Mai ai multe idei din acestea precum Premiul Nobel pentru război, nu numai pentru pace ?>. <Mai am: de exemplu, clauza naţiunii cele mai defavorizate>. <Adică ?>. <Tot ceea ce vedem este răsturnat: dezvoltat nu este dezvoltat şi sărăcia nu e sărăcie; libertate nu e libertate şi costrângere nu e constrângere>. <Adică ? Explică să înţeleg>. <Lider al liberalismului şi libertăţii sunt "evreii" din Somalia, care trăiesc doar din piraterie, căci din altceva nu au din ce trăi, adică în aer liber, curat, pe mare nepoluată, în ambarcaţiuni mici şi iuţi, iar lideri ai constrângerilor şi ai controlului sunt "evreii" din America, care se umflă cu pop-corn şi diluţii închise carbogazoase şi ziulica întreagă privesc ce se întâmplă în lumea de afară la televizor şi au animalele de companie pe "Animal Planet">.  <De-aia striveşti gândaci că nu sunt pe "Animal Planet"?>. <Nu. Pentru că se foiesc şi fac grevă dacă nu găsesc de mâncare şi nu vor să asculte explicaţiile mele că raţiile alimentare la noi sunt mici, căci nu munceşte decât Doamna. Şi ca să ne ţină acasă pe noi are două slujbe>. <Pentru că tu dai explicaţii amănunţite când nu trebuie şi când ai idei bune nu le dezvălui>. <Ideile nu costă şi se fură. Numai că dacă prost faci, prost iese>. <De ce vorbeşti de evrei în Somalia şi America ?>. <Am vorbit "la figurat", dar dacă nu este la figurat ?>. <Adică ?>. <În Somalia, o localitate se numeşte Jawhar (Giohar), alta Yeed. Unii spun că sunt hamito-semitici. Să nu aibă nicio legătură cu evreii ? Alta micuţă: Sina Dhaka>. <Să nu-mi spui că o să compari cu Somalia acum !>. <Dar Kismaayo (Chisimayu) nu sună a Chişinău-Criş? Iar Hargeysa a ce sună oare, nu a Argeş?>. <Lasă asta. Ce idei mai ai pe lângă clauza naţiunii celei mai defavorizate ?>. <Discriminarea mult prea pozitivă, atât de pozitivă că este dusă la extrem>. <Explică !>. <Citeşte interviul domnului Otto Adler din  "Memoria salvată II", Ed. Univ. de Vest, 2009, cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş, editori S. Vultur, A. Onică şi spune-mi ce crezi !?>. <Lasă-mă să citesc şi discutăm pe urmă... Spune-mi rezumatul părerii tale ca să nu mai facă gândacii grevă>.

 <În sinteză, dat afară după primul an din liceul de la Cluj "Gheorghe Bariţiu", a urmat liceul evreiesc unde a avut ca profesori numai profesori universitari dintre cadrele didactice epurate din facultăţi. În consecinţă, el şi colegii săi care au supravieţuit lagărelor au ajuns toţi profesori universitari. Pentru că a fost în diverse lagăre (Birkenau), apoi la Thiel, între Longville şi Metz, apoi la Dachau, la Kochendorf (Stuttgart) a ajuns să vorbească (de nevoie ori afinitate) pe lângă română, maghiară, germană şi ebraică, engleză, franceză, rusă. Cu certitudine, Otto Adler a înţeles ceva din ce a trăit, căci tot ce spune Dânsul este extrem de semnificativ şi sunt judecăţi de mare valoare. Aceasta se numeşte discriminare extrem de pozitivă>. <Unde se găseşte cartea ?>. <Primul volum a apărut la Polirom, al doilea la Editura Univ. de Vest, în 2009, dar se poate găsi pdf pe internet>. <Treci la masă ca să nu fi şi tu discriminat pozitiv cu boabe de orez în minus. Şi cine să primească clauza naţiunii celei mai defavorizate ?>. <Aceasta nu ştiu, că e concurenţa mare. Dar clauza naţiunii celei mai favorizate mă gândesc la Somalia>. <Iar a celei mai defavorizate ?>. <Oscilez între RP Chineză şi SUA, dar sunt şi alte ţări care se înghesuie>. <?>. <Totul e răsturnat de fapt ! Citeşte tot din interviul domnului Otto Adler: "Chiaburul" nu era Chiabur în facultate şi "Bruta" era un ins omenos ! Asta în lagăr. Iar un fost membru al tineretului hitlerist i-a adus un medicament de care depindea viaţa tatălui său, a doua zi după ce a citit un bilet lăsat lângă o piatră. Într-un Stuttgart devastat de bombardamente: era prăpăd în Stuttgart, nu mai era piatră pe piatră !  Un african (din Africa) a tras asupra lor, gloanţele ricoşând dintr-o piatră şi rănindu-l pe Otto Adler>. <Deci, lecţia asta despre ce a fost ?>. <Despre discriminarea mult prea pozitivă ca să devenim OAMENI !>

                Înregistrat pro-bono astăzi doi noiembrie an curgătoriu douămiidouăzecişiunul, cu revizie în aceeaşi dată. Din mare lene faţă de scris. 

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet