Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n. A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)… Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Decimus Septimus, 17.5: < Phylarchus libro duodecimo in vulgus edidit, aspides ab Aegyptiis vehementer coli; easdemque ex eo cultu prorsus mansuescere, ciboque cicures fieri; neque simul cum pueris infantibus viventes eis quippiam nocere, et vero appellatas ex cavis prodire, atque ad appellantem accedere; digitorum autem crepitu vocantur. 

Aegyptii in aspidum nationem hospitalissimi: primum enim ut pransi sunt, statim temperatas vino et melle farinas in mensam, in qua pransi sunt, exponunt; postea crepitu digitorum eas tanquam convivas ad prandium vocant: illae vero velut ad condictam coenam invitatae, aliae aliunde prorepentes, accedunt, et mensam circumstant; ac reliqua omni spira humi relicta, caput allevantes circumlambunt, sensimque atque moderate farina explentur, eamque consumunt. Cum autem Aegyptii de nocte habent necesse surgere, ne ipsas in tenebris conculcent, iterum percussione  p241 digitorum utuntur, eis, ut de via decedant, signum dantes; illae sane sonitus discrimen et cur fiat intelligentes confestim se subducunt, et in latibula abstruduntur; itaque is, qui de lecto surgit, postea in nullas ipsarum incurrit.>. (preluat de pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago).

Engleză 17.5: < Phylarchus in his twelfth book gives the following account of the asps of Egypt. He says that they are treated with great respect, and as a result of this respect they become extremely gentle and tame. And so, being fed along with the children, they do no harm, but creep out of their lairs when called and come to the spot. And the way to call them is to snap one's fingers. Then the Egyptians give them presents in the way of friendship, for when they have finished their meal they soak barley in wine and honey and place it on the table off which they happen to have dined. Then they snap their fingers and summon 'the guests', so to call them. And the asps as at a signal assemble, creeping out from different quarters, and as they encircle the table, while the rest of their coils remain on the floor, they rear their heads up and lick the food; gently and by degrees they take their fill of the. barley and eat it up. And if some need causes the Egyptians to rise during the night, they again snap their fingers: this is a signal for the asps to make way for them and to withdraw. So the snakes realise the difference between this sound and the other and the reason for it, and promptly retire and disappear, creeping into their holes and lairs. Accordingly the man who has got out of bed neither treads upon nor encounters any of them.>. (preluat de pe attalus.org)

Română 17.5: <Phylarchus în a sa a douăsprezecea carte dă următoarele informaţii despre aspidele [un gen de vipere de mici dimensiuni, considerate symbol regal] din Egipt. El spune că sunt tratate cu mare respect şi ca urmare a acestui respect devin extrem de blânde şi îmblânzite. Şi de asemenea, fiind hrănite alături cu copiii, nu fac niciun rău, ci ies din cuiburi când sunt chemate şi vin la faţa locului. Şi modul de a fi chemate este de a plezni [pocni] din degete. Şi că egiptenii le oferă cadouri în semn de prietenie, iar atunci când au sfârşit un fel de mâncare, înmoaie orz în vin şi miere şi îl pun pe masa [platoul] pe care au mâncat. Apoi pleznesc din degete şi aşteaptă "oaspeţii", aşa cum le spun. Şi ca la un semnal, aspidele se strâng, ieşind din diferite părţi şi încercuind masa [platoul], în timp ce restul cozii [corpului] rămâne pe podea, ridică capetele şi ling mâncarea; uşor, cu blândeţe îşi iau măsura de orz şi şi-o mănâncă. Şi dacă anumite nevoi îi face pe Egipteni să se ridice noaptea, dinnou pleznesc din degete: acesta este un semnal pentru aspide să le facă drum şi să se retragă. Aşa şerpii realizează diferenţa dintre acest sunet şi altul şi raţiunea acestuia şi prompt se retrag şi dispar, ascunzându-se în găurile lor şi bârloage. În consecinţă, bărbatul care s-a ridicat din pat, nu-l calcă şi nu întâlneşte niciunul dintre ei. >.

Tradus pro-bono treizecişiunu octombrie douămiidouăzecişiunu pro-bono pentru sighet-online.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet