Informaţiile despre Radu cel Frumos (Szép Radu în maghiară) sunt abundente în alte limbi. Totuşi, data naşterii sale e incertă. Era fie din aceeaşi mamă ca şi Vlad III, fie din mame diferite (ambele însă prinţese moldovence). Pare a se naşte la Iaşi între 1435-1439. Probabil în 1437. Creşte în fortăreaţa Egrigoz, unde primeşte educaţie aleasă: în logică; Coran, limba turcă, pare-se persană (limbi şi literatură), călărie şi arta războiului (mânuirea armelor).

În scrisorile sale se declară drept-credincios şi iubitor de Christos, astfel încât data convertirii sale la Islam e neclară. Totuşi, e posibil să fi ţinut explicit ambele religii (se spune că era un credincios pios în Islam). Promiţând boierilor condiţii favorizante (pace, restaurarea privilegiilor şi iertări ale faptelor anterioare), Radu cel Frumos este întronat în 1462 chiar de către Mahomed Cuceritorul. Ştefan cel Mare nu îl agreează, datorită politicii sale pro-otomane. Relaţiile cu comercianţii ardeleni din Braşov şi Sibiu au fost normale (dar se pare că Radu cel Frumos ar fi bătut o altă monedă, posibil cu ajutor turcesc –logistic în special-). În timpul unei foamete din 1470, s-ar fi apelat la importuri de grâne din Transilvania (ceea ce ar fi condus la o creştere de preţuri ce l-a nemulţumit pe Iancu de Hunedoara, care interzice exporturile).

În serialul de televiziune turc "Fatih", personajul Radu cel Frumos este interpretat de actorul Andreja Pejić.

Şi circumstanţele dispariţiei sale sunt neclare, unii spun că ar fi contractat o boală (Cronica moldo-germană scrie că el a dispărut pur şi simplu).

Are mai multe domnii, alternate cu vărul său, Basarab Laiotă susţinut de Ştefan cel Mare. Regele Kazimir al IV-lea al Poloniei încearcă medierea între cei doi domni (Radu şi Ştefan). Şi Radu cel Frumos atacă Moldova în 1471, pe când moldovenii erau supuşi unui raid condus de crimeenii lui Eminek/Amink Mârza, fratele lui Mamak. Posibil, cele două acţau fost cpordonate de către otomani.

Scris pro-bono astăzi douăzecişişase octombrie, douămiidouăzecişiunu, tot astăzi revăzut.     

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet