De ce ar încerca cineva să trăiască din şi prin artă ? De ce să nu trăim de exemplu din cu totul  altceva ? Cât de inconştient ar putea fi cineva să încerce să trăiască din şi prin artă ? Înseamnă că ar fi cu totul inconştient (căci viaţa sa ar deveni pagubă pentru el şi apropiaţii săi). Dar Mozart ? Nu a fost el un mare compozitor, un copil-minune, adulat de public ? Cum ? Când a murit se spune că a fost înmormântat în cimititul săracilor, fiind urmat de un câine fidel ? Cum să se poată aşa ceva ? Ş iunde scrie asta ? Paradoxal, ne amintim că am citit cu ani de zile într-un manual care era dispus să ne descurajeze să învăţăm notele muzicale. Cum, muzica este bună, utilă ? Nu se compune atât de mult în ziua de astăzi ? Când există sisteme de karaoke de adaptat şi acasă ca vecinii să audă pe oricine cum rage la beţie ? Aaaa, acestea sunt pentru cei care trăiesc la vilă şi şi-o antifonează bine în prealabil.

Până la urmă, de ce ar încerca cineva să trăiască din şi prin artă ? Nu a trăit Liviu Rebreanu de pe urma "Răscoalei" ? Cum nu ? A primit postul de Director de Teatru Naţional. Dar bietul Caragiale de ce nu a primit postul de Director de Teatru Naţional ? Păi nu aţi urmărit piesele lui de teatru ? Nu aţi sesizat criticismul său ? A trebuit să se mute într-o ţară unde putea trăi. Adică în Germania. Cum a vândut drepturile sale de autor unei edituri pe o sumă care nu reprezenta mare lucru ? Cine ar face aşa ceva ? Până la urmă de ce nu se publică autori contemporani ? De ce s-ar publica totuşi autori contemporani ?  Ce editor ar fi atât de inconştent să publice autori contemporani, când la cincizeci de ani de la moartea lor scrierile lor intră în domeniul public ? La unii după şaptezeci de ani ? Cine ar fi atât de prostuţ ? Atunci, nu se mai joacă Caragiale ? Fiinţele pier succesiv şi nimeni nu se mai regăseşte în caracterele personajelor sale. Nu ? Doar suntem atât de moderni ! Dar cine l-a făcut mare pe Caragiale, dacă ce scria nu convenea ? Cum jidanii ? Nu scrie Nicolae Iorga ce i-a spus cineva dintr-un teatru din Iaşi; cităm: "acum ne merge bine căci vin jidanii la teatru" ? Dar când asta ? Cu ani în urmă. Celor din Iaşi nu le-a plăcut să aibă teatru. Atunci au îmbarcat jidanii în trenuri cu destinaţia Călăraşi, în condiţii de transport inumane. Poate unii au fost îmbarcaţi doar pentru că mergeau la teatru, ascultau muzică ori treceau pragul unui muzeu de artă. Adică pur şi simplu păreau jidani. La ce bun să treci pragul unui muzeu de artă ? Francezii nu dau bani pe bilete de muzee: aşteaptă cuminţei zilele Porţilor Deschise. Jidanii de ce nu aşteptau cuminţi zilele Porţilor Deschise ? Jidanii aveau bani probabil, de aceea. Noi de ce am da banii pe bilete de muzeu ? Când putem alerga o noapte întreagă între două-trei muzee importante să ne încântăm de artă decadentă îmburghezită ? Cine ar fi atât de prostuţ să dea banii pe bilete de muzeu ziua în amiaza mare ? Deci, de ce ar fi cineva atât de inconştient încât să trăiască din şi prin artă ?

De aceea, copiilor care scriu le trebuie un adult îndrumător, de regulă femeie. Şi Karl May era ca un copil. Pe el cine îl îndruma, cum o chema pe Îndrumătoarea sa ?

Deci se poate trăi ca artist. Dacă se deschide MMA în America ori de la oameni care cer busturi. Dar din scris ? Cine mai citeşte astăzi ? Cine mai ecranizează astăzi  ? Nu scrie poruncă în Sfânta Scriptură să nu îţi faci chip cioplit ? Exista o serie poloneză de filme de televiziune despre Decalog în care la porunca aceasta au filmat despre cineva care analiza prognoza meteo. Dar nu a fost suficient: căci gheaţa era subţire. De aceea tracii (unii poate circumcişi precum odomanţii), dar şi transdanubienii urmăreau vulpile când trec Dunărea îngheţată. Deci nu încercaţi să trăiţi din şi prin artă: urmăriţi vulpile când trec o apă îngheţată (dar aceasta dacă sunteţi din tribul odomanţilor, adică circumcişi)..

Toate acestea sunt doar păreri (evident subiective). D-stră ce credeţi ?

P.S.: Ungaria ne primește bolnăviorii în paturile lor de terapie intensivă, dovadă că astăzi nu se mai citeşte. (adică nu i-a supărat ce a scris co-autorul).

 Scris pro-bono douăzeceşişase octombrie 2021, trimis la sighet-online, cu foarte uşoare revizii în aceeaşi dată.     

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet