Cum se poate trăi ca artist plastic ori critic de artă ? Imprimare 245 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Joi, 21 Octombrie 2021 17:18

În realitate prea puţin se poate trăi. Brâncuşi era drămuit în toate şi chibzuit, trăia practic în asceză, iar lucrările Domniei Sale au plecat spre SUA, care dorea să deschidă muzee de artă să ilumineze poporul industrialist american. Şi totuşi, după moartea sa au rămas bani şi opere de artă pe care statul român le-a refuzat de la artistul îmburghezit (decadent). Le-au rămas franţuschilor, care acum ne taxează pentru apă pentru că au văzut cât suntem de proşti (se câştigă mai bine astfel decât din biletele de muzeu).

Până acum marii artişti au trăit vieţi de mari privaţiuni. Din acest punct de vedere, societatea egalitaristă era cu mult mai umană. O nouă categorie creată de magnaţii presei după modificările conjuncturale şi saltul ideologic de la materialismul dialectic şi istoric la materialismul industrialist perfect automatizat şi perfect robotizat (care a reprezentat succesul în al doilea război colosal a celor două forme de materialism solidare unul cu celălalt) aşteaptă integrarea în categoria vânzătorilor de supermarket ori a merchandiserilor (dacă vor fi în stare să scaneze produsele inutile pe care le aruncăm în coşurile imense de cumpărături, produse ieşite de pe bandă în urmă cu ani şi stocate în depozite imense cu paznici prost plătiţi).

Dacă statul aparent democrat extras din vulgarizatoare societate industrială nu se implică, în perioadele de recesiune cartea tipărită se îngălbeneşte şi mucegăieşte (deci se aruncă), arta plastică nu-şi mai are locul, coloane ale infinitului din stejar vor deveni proptele ori stative pentru altceva, muzica nu va mai avea sens (poate ca marşuri funebre). Cum a murit artistul Hogai (traducerea cărţii dlui Yoné Noguchi, "Spiritul artei japoneze" (introducere partea a V-a) , aşa vor muri şi alţii.  Brâncuşi ştia să strângă cureaua şi-şi autoreplica lucrările remarcabile atât de bine încât reuşea să mai şi vândă la pelerinii ahtiaţi după chilipiruri. Practic, datorită lui s-a deschis MMA, care are astăzi pe site-ul său un număr important de lucrări despre artă care se pot descărca gratis. Căci arta nu costă, lucrările nu costă (vin din donaţiile moştenitorilor care se împiedică de ele), doar biletul de muzeu mai costă (muzeografii trebuie plătiţi).

 <Dacă s-ar face un film despre Brâncuşi ce ar trebui spus ?>. <Că vieţile Marilor Artişti sunt pagubă pentru ei şi apropiaţii lor>.

Locuri de muncă mai sunt în abatoare din Germania la împins văcuţele la tăiere (boii au fost tăiaţi de mult, încă de viţei), la transportat stocurile de mărfuri industriale în est cu mari reduceri de 30 % (depozitele trebuie golite treptat).

Practic, aceeaşi situaţie este pentru toţi oamenii de "cultură". Din ce vom mai putea trăi  unii oare ?    

 <Dacă vrei la muncă> conchise Doamna, <în Germania sau la "Pro Patrie". Altă soluţie nu este.>. <Dar din scris nu se poate trăi>. <Da, dar la Pro-Patrie îţi dau din când în când pungi cu orez>. <Când ?>. <La două săptămâni>. <Plătesc şi apa ?>. <Apa e scumpă>. <Şi dacă se scumpeşte orezul ?>. <Fac moneda de râs>. <Oricum lucrăm doar pe bănuţi ori orez>. <Dacă aveai condiţie fizică mai bună te angajai la Poliţia de Frontieră>. <Nu suport fumul>. <Nu trebuie să fumezi>, <Da, dar traficul auto emite noxe, iar uneori se mai trag focuri de avertizare în aer>. <Tu nu vrei să munceşti de fapt>. <Deocamdată este orez îndestulător>.

Cu apă, sare în Câmpia Minunilor din Ţara Neghiobilor ajungem cu toţii artişti. Haideţi cu toţii în domeniul artei şi aşa veţi primi o linguriţă de boabe de orez în plus pe toată săptămâna şi asta zi de zi.

Scris pro-bono şaptesprezece octombrie 2021, trimis la sighet-online, cu uşoare revizii în aceeaşi dată.         

     Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet     


Share