Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Text franceză 9.37.: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 9.37: < Plaisanterie d'Anaxarque au sujet d'Alexandre. ANAXARQUE, surnommé l'eudémonique (40), se moquait de la vanité d'Alexandre qui voulait s'ériger en dieu. Un jour, entre autres, que ce prince était malade, et que son médecin lui avait ordonné une potion : "Tout l'espoir de notre dieu, dit Anaxarque en riant, consiste donc dans l'effet de ce breuvage.". >preluat din traducerea franceză din limba greacă cu note de M. Dacier, Paris, Imprimeria lui Auguste Delalain, 1827, de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/ historiens/elien…).

Text română Ist. Div. 9.37.: <Gluma lui Alexandre în legătură cu Alexandre. Anaxarque, supranumit eudemonicul (40) [membru al unei secte sceptice] ridiculiza vanitatea lui Alexandre care dorea să fie tratat ca zeu. Într-o zi, între altele, pe când acest print era bolnav şi pe când medicul său prescrisese o poţiune; "Întreaga speranţă a zeului nostru, rosti Anaxarque râzând, nu constă decât în efectul acestei băuturi".>.

Comentarii:

(40)   La tranquillité de son âme, et la vie douce qu'il menait, lui avaient mérité ce surnom (Diog Laër., Vie d'Anaxar.). On croit qu'il fut ou l'auteur, ou l'un des principaux partisans, de la secte eudémonique, qui était une branche de la philosophie sceptique. Athénée (VI, 13) ne le traite pas aussi favorablement qu'Élien; il en parle comme d'un des plus lâches flatteurs d'Alexandre.

Traducere comentarii:

(40) Liniştea [calmul] sufletului său şi viaţa dulce [tihnită] pe care o ducea i-a atribuit acest supranume
(Diog. Laer., Viaţa lui Anaxar.), Se crede că era fie iniţiatorul, fie unul dintre principalii aderenţi a sectei eudemonice, ca o ramură a filosofiei sceptice pe care. Athenee (VI;13) nu îl judecă la fel de favorabil precum Aelian; el vorbeşte [despre Anaxarque] ca despre unul dintre cei mai laşi linguşitori ai lui Alexandre.

Tradus astăzi pro-bono douăzeişitrei al lui septembrie douămiidouăzecişiunul cu pioşenie, toujours pro-bono pentru sighet-online.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet