A existat o subspecie aparte de leu european P a III-a ? Imprimare 191 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Vineri, 17 Septembrie 2021 16:11

Leul de peşteră a trăit în Pleistocen şi leul modern (de talie ceva mai redusă) ar fi descendentul său. Leu şi hiena peşterilor dispar în parioada de retragere a calotei glaciare aparţinând stadiului Würm III (cca. 15.000-8.000 î.e.n.). Leul modern ar fi dispărut în Europa probabil spre anul 100 e.n. şi ar fi aparţinut subgrupei leului asiatic, dar ar fi fost mai răspândit anterior. În timpul lui Herodot, se constată o răspândire a leilor în Tracia. E de presupus că ei au venit din Asia, prin Scythia (adică prin nordul Mării Negre), urmărind tume de vânat de talie mare (bouri, zimbrii, cai sălbatici, reni ?). Vedem că în concurenţă cu marii prădători locali (ursul în special), leul se răreşte în mai puţin de un secol.

Se ridică anumite chestiuni: cum au putut trece Dunărea (care este o apă destul de iute) şi cum de nu au rezistat cu timpul.

Probabil au trecut Dunărea printr-un vad, în urmărirea turmelor de vânat mare, într-un moment când cursul Dunării era obstrucţionat în mod natural în amonte sau când nivelul precipitaţiile au fost mai reduse, ceea ce a şi determinat deplasarea turmelor mari de ierbivore (zimbrii, bouri, poate reni de la limita nordică a Poloniei ?) spre sud, în căutare de păşuni. Leul fiind un carnivor mare care necesită multă carne crudă zilnic, posibil ei nu au găsit suficientă pradă mare pentru a rezista în ţinuturi cu climă temperată, aşa cum nu au rezistat nici turmele de ierbivore pe care ei le-au urmat (şi din cauza densităţii populaţiei umane).

Despre o subspecia de leu european am putea vorbi de la pleistocen spre perioada modernă. Să fi fost leul din Atlas din această subspecie ? Cert este că faţă de leul african, el nu dezvoltă aceleaşi instincte precum în savană, fiind şi mai obişnuit şi mai familiar cu oamenii. În savană, leul era rege, leoaicele vânând pentru el..

Pentru a obţine rezultatele scontate, romanii îi înfometau groaznic pe lei înainte de intrarea în arenă, astfel încât ei să atace grupurile umane aduse ca ţintă (în special creştini). Lansarea unui leu în urmărire şi saltul său asupra victimelor este întotdeauna spectaculos. O altă problemă este legată de faptul că ei puteau escalada standurile pentru spectatori ale arenelor, fiind un real pericol. Căci sângele îi putea aţâţa, iar prezenţa unor tinere spectatoare aflate în perioada fiziologică le-ar fi răscolit simţurile.       

Scris pro-bono în ziua cinci luna septembrie două mii două zeci şi unu, toujours pro-bono pentru sighet-online.

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet


Share