Claudius Aeliani Partea a 24-a: De natura animalium: 11.3. Imprimare 212 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Joi, 09 Septembrie 2021 12:25

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Undecimus, 11.3: < In Aetna Siciliae sacra est Vulcani aedes, et circa eam muri et arbores sacrae; ibidem ignis perpetuus et inextinctus adservatur. Sunt et canes in templo lucoque sacri, qui modeste ac decenter in templum et lucum accedentes blande et adulantes excipiunt, et, tanquam familiaribus, illis se benignos ostendunt; at si quis sceleratus aut manibus impurus adeat, illum et mordent et laniant; illos vero, qui libidine aliqua turpi se contaminarint, fugant solum et persequuntur.>. (preluat de pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago).

Engleză 11.3: < At Etna in Sicily honour is paid to a temple of Hephaestus, and there are a precinct, sacred trees, and a fire that is never extinguished, never sleeps. And about the temple and the grove there are sacred hounds which greet and fawn upon such as pass into the temple and the grove with honest hearts in seemly fashion as is their duty, as though the animals had a kindness for them and presumably recognised them. If however a man has his hands stained with crime, they bite and tear him, whereas those who only come from the bed of debauchery they simply chase away.>. (preluat de pe attalus.org)

Română 11.3: <La Etna în Sicilia este onorat într-un templu dedicate lui zeul Hephaistos, şi există o incintă, copaci sacrii şi un foc care nu se stinge niciodată, care nu odihneşte [nu adoarme]. Cât despre templu şi dumbravă, sunt câini sacrii care întâmpină şi călăuzesc trecerea în templu şi dumbravă pe cei cu inimă curată în asemenea mod ca şi cum ar fi de datoria lor, ca şi cum câinii [animalele] ar avea bunătate pentru ei şi ca şi cum i-ar recunoaşte. Dacă totuşi un om are mâinile pătate cu o crimă, îl muşcă şi îl sfâşie, în timp ce pe cei ce vin din patul desfrânării pur şi simplu îi gonesc, lătrându-i.>.

Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet


Share