A existat o suspecie aparte de leu european? Imprimare 236 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Vineri, 20 August 2021 07:30

În peşteri s-au descoperit resturi osoase ale unui leu care a trăit şi pe teritoriul ţării noastre. El este denumit în literatură leul de peşteră, dar e probabil ca el să se fi retras în peşteră atunci când îşi simţea sfârşitul (cf. Daicoviciu, etc- "Istoria României I", Ed. Academiei, 1960, pag. 8-29). Adică peştera să fi fost rezidenţa sa temporară, în perioadele reci.

Claudius Aelianus aminteşte în De natura animalium, Liber Primus, punctul 31 de urşi, vulpi, lepoarzi şi lei. Altundeva (Cartea 4, punctul 1) aminteşte de sociabilitatea leilor faţă de mauri. Atunci când bărbatul nu este acasă, femeia îl face de ruşine în a se abţine de la a prăda. Verbal, femeia îi spune următoarele: <Eşti fără de ruşine, o rege al anmalelor să te apropii de coliba mea şi să îi ceri unei femei să te hrănească şi, asemenea unui invalid, privind mâinile femeii vei obţine prin mila şi compasiunea ei ceea ce îţi doreşti ?>. El mai spune că maurii tratează puii de leu ca pe copiii oamenilor, îngăduindu-i. De unde deducţia că leul ar pricepe limbajul uman. În Cartea 4, punctul 21, pomeneşte spusele lui Eudemus care menţiona că pe muntele Pangaeus în  Thracia, un urs a dat năvală peste un sălaş de lei nesupravegheat de lei adulţi şi ar fi ucis puii. Când leul şi leoaica au revenit de la vânătoare, au ameninţat ursul, care s-a urcat într-un copac. Supărarea pentru moartea puilor a făcut cuplul periculos, el devenind imprevizibil.

Şi mitologia pomeneşte despre Hercule că ar fi scăpat un ţinut de tirania unui leu dezlănţuit (nu mai ştim pentru ce motive).

Presupunem că subspecia de leu european era de talie ceva mai mică decât talia leului african  (doar ca ipoteză, căci nu ştim perfect realitatea). Creşterea excesivă a densităţii populaţiei şi dispariţia vînatului mare care servea drept hrană subspeciei a dus la stingerea ultimelor exemplare ale felinei denumită regele animalelor (probabil în antichitatea medie sau târzie).

Scris pro-bono în luna şaptesprezece avgust două mii două zeci şi unu pentru sighet-online.

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet


Share