Dintr-un articol al dnei Lidia Cotovanu din Rev. Istorică Serie Nouă Tomul XXX, Nr. 1-6. Ian-dec 2019, aflăm că în procedura administrativă şi judiciară se generalizează proba scrisă a legitimei posesii sub Domnul Constantin Mavrocordat, după anul 1740. Limba română este privilegiată sub domn faţă de slavonă şi greacă.

Impresionantă este şi grija clucerului Radu Goran din Olăneşti, Vâlcea, care prin testament se îngrijeşte de fiul său ("sufletul său"), care atins de epilepsie la o vârstă fragedă rămăsese mut. Fiicei sale dintr-o primă căsătorie (dar vindicativă, contestatară, îl disprețuia pe ifirm) îi lasă bunuri din dota mamei sale, iar soţiei sale supravieţuitoare îi lasă tot restul averii sale. Clucerul desemnează un curator al casei sale, un nepot cu obligaţia de a se îngriji de soţia sa şi de fiul său.

Tot din articol reiese că în 1761 prinţul Constantin Mavrocordat a transferat obligaţia asistenţei săracilor din Câmpulung în contul Trezoreriei publice. Până în acel an, sarcina asistenţei lor era atribuită sătenilor din Măţăul de Jos, cu privilegiul exceptării de taxe (impozite).

Preocuparea privind asistenţa celor în nevoie ne aduce o imagine nouă pozitivă asupra Prinţului. 

Scris astăzi unsprezece avgust două mii douăzecişiunul, pro-bono pentru sighet-online.

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet