Au participat alţi vlahi la cucerirea Constantinopolelui? Imprimare 470 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Miercuri, 18 August 2021 07:49

Despre asemenea lupte importante (precum cucerirea Constantinopolelui) în istorie există de obicei o multitudine de informaţii. Totuşi, în afară de faptul că soldaţi sârbi au participat de partea otomană la asediu, alte izvoare nu detaliază suficient alte participări. De partea bizantină au fost genovezi (dintre care nobilul Giovanni Giustiniani Longo s-a distins în mod deosebit în fruntea a 700 de oameni), veneţieni (între care şi consilieri ai bailului) , chiar provensali, alţi italieni, catalani (sărăcăceani), din care unii au luptat cu vitejie. Şi chiar un etnic turc, (creştin ?), în fruntea unităţii sale combatante, posibil turcopoli (el purta numele Orkhan şi era membru al familiei sultanale, un pretendent legitim).

Totuşi, asemenea sârbilor, în calitate de vasali ai  Înaltei Porţi valahii şi moldo-vlahii erau datori cu contingente de soldaţi (dar care pare-se nu ar fi fost prezente, fiind poate suspiciunea de religie ori de influenţa anterioară bizantină asupra Principatelor). Un ienicer de origine sârbă, Constantin de Ostrovica şi-a scris memoriile sale, descriind şi asediul (la care ar fi participat alături de contingentul sârb).

Desigur, cel mai mult era nevoie de nave de război, de care Principatele nu dispuneau precum alte state.

Vedem că unul dintre armurieri era de origine ungară (cel care a construit un tun enorm care arunca proiectile grele peste zidul oraşului). Deci, contribuţia străinilor a influenţat cumva lupta, iar unde a fost de subliniat meritele ele au fost subliniate.

Cert este că Prinţul Radu cel Frumos era prezent la asediu. Când mai apoi intră în Ţara Românească alături de turci, el este în fruntea unui contingent de patru mii de oameni, despre care presupunem că era un contingent alocat de valahi, auxiliari (călărime uşoară) pentru lupte în subordinea Otomanilor.

Un singur argument (secundar) ar mai fi: la Mănăstirea Moldoviţa o frescă redă asediul fostei Capitale Imperiale, care în epocă era mai mult un teren viran slab populat cu aşezări ruralizate, dar înconjurat de puternice ziduri impunătoare datând din epoci vechi anterioare, lângă care turcii construiseră două fortăreţe tari: Anadolu şi Rumeli Hisari. Cert este că disperarea diplomaţiei bizantine (care mai recent se îndrepta spre ajutor maghiar), precum şi nerespectarea tratatelor îi deranja profund pe otomani.

  Scris pro-bono astăzi unsprezece avgust, douămiidouăzecişiunu, tot astăzi revăzut.    

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet


Share