Despre Alexandru Ipsilanti se afirmă că era descendent direct din "altân bey" (prinţul aurului) Constantin Brâncoveanu, acesta el însuşi fiu al Stancăi Cantacuzino. Deşi exponent al grecismului, el pare a fi de "extracţie tracă" (supoziţie eminamente pe baza coincidenţei dintre numele de familie şi un oiconim de la actuala graniţă turco-elenă). Evident, simplă speculaţie, căci la origine erau greci pontici din Trapezunt. Dar după mamă, era fiul Elisabetei Văcărescu. Am încercat să determinăm din ce fiică a lui Constantin Brâncoveanu descindea, dar nu am avut atâta perspicacitate. Presupunem că fie din Ilinca, fie din Safta Brâncoveanu, dar e neclar. Din cele şapte fiice cunoscute (Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Ancuţa, Bălaşa, Smaragda/Smaranda) ale lui "altân bey", Ilinca şi Safta au avut cei mai mulţi descendenţi.

Site-ul israelian wikipedia îl "pârăşte"pe altân bey că avea o avere impresionantă, depunând în bănci din Veneţia, Viena, posibil Amsterdam sau Anvers, avere pe care ar fi preluat-o văduva sa, Marika. Cum putea depune ? Încredinţa zarafilor sefarzi, cu legături în marile oraşe apusene şi primea înscrisuri de credit, care erau onorate de oameni anume desemnaţi. De asemenea, că la Biblioteca Mănăstirii din Horezu se găseau şi cărţi scrise cu caractere ebraice. După ce au fost aruncate în apă, cadavrele celor executaţi au fost preluate de pescari creştini şi depuse la mănăstirea Miriam Aliyah în Chalki, lângă Istanbul. În 1721, în mod secret de către văduva sa, osemintele au fost preluate şi depuse la biserica Sfântul Gheorghe Nou din centrul Bucureştiului,  în care în 1914 s-ar fi descoperit o inscripţie, ceea ce ar fi permis identificarea relativă a osemintelor.

Deducem că acest gen de informaţii despre averea lui altân bey nu puteau proveni decât pe sursa zarafilor bucureşteni, care aveau legături cu bancheri din Apus. Site-ul românesc scrie despre averea sa imobilă (moşii, sate, etc.). Cum se tezauriza la acel timp ? În general în argint (veselă, tacâmuri), dar altân bey probabil tezauriza în aur ("scule"), pietre preţioase şi bijuterii.

Fiu de domnitor (Constatin Ipsilanti în Principate) şi el însuşi ofiţer în armata rusă (se stabiliseră la Kiev), ajunge până la gradul de general maior pare-se, primeşte sprijin rusesc pentru declanşarea Eteriei în Principate (dar pare-se sprijin mult prea inconsistent).

În final Rusia se dezice iute de mişcare (din cauza alianţelor sale), iar populaţia din  Principate este necooperantă (şi pentru că Tudor Vladimirescu fusese torturat până la moarte de Philiki Etaeria). Oamenii săi sunt implicaţi în jafuri şi asasinarea turcilor (chiar şi a prizonierilor).

Patriarhul constantinopolitan îl anatemizează, cerând fidelitate  faţă de Sultan.

Refugiat în Austria, este arestat şi moare în exil la Viena în 29.01.1828. Rămăşiţele evidenţiază o boală congenitală de natură posibil cardiacă. Reprezentările îl arată şaten spre roşcat. Un frate al său, Dimitrios, se stabileşte în Statele Unite. O localitate din Michigan e numită după Demetrios (sau după această familie).

Scris astăzi douăzecişişase iulie douămiidouăzecişiunu, revizuit douăzecişişapte iulie.

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet