Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

 A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză – greacă – română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Text franceză 6.4.: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 6.4: <Du mariage de la fille de Lysandre. LYSANDRE, en mourant, laissait une fille dont il avait, quelque temps auparavant, arrêté le mariage avec un Lacédémonien. Comme, après la mort de Lysandre, on découvrit qu'il était fort pauvre, celui qui devait épouser sa  fille chercha d'abord à se dégager de sa promesse; puis, par une bassesse d'âme bien indigne d'un Grec, et surtout d'un Spartiate, oubliant l'ami qu'il venait de perdre, et préférant les richesses à ses engagements, il dit positivement qu'il ne l'épouserait pas. Les Éphores punirent ce manque de foi, en le condamnant à une amende.> (preluat din traducerea franceză din limba greacă cu note de M. Dacier, Paris, Imprimeria lui Auguste Delalain, 1827, de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/ historiens/elien…).

Text română Ist. Div. 6.4.: <Despre căsătoria fiicei lui Lysandre.  Murind Lysandre, a lăsat o fiică căreia cu ceva timp în urmă i se amânase căsătoria cu un Lacedemonian. Cum, după moartea lui Lysandre, descoperindu-se că era tare sărac, cel care trebuia să o ia de soţie pe fiica lui a încercat mai întâi să scape de promisiunea sa; apoi, printr-o micime de suflet nedemnă de un grec şi mai ales de un spartan, uitând prietenul pe care îl pierduse şi preferând bogăţiile şi nu respectarea amgajamentelor sale, a spus clar că nu o ia de soţie. Eforul [Adunarea] a pedepsit această lipsă de credinţă condamnându-l la o amendă>.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet