Autoarea (pe care autorul o califică acum ironic drept pro-"moghioriţă") îi reproşează autorului că noţiunea de Dakia Parapotamia era ipotetică, permiţând imperialilor constantinopolitani să facă incursiuni militare la nord de Dunăre (una dintre ele chiar până la Montes Serrorum). Iar o Ţară a Lotrului era practic inexistentă.

Autorul susţine că stăpânirea constantinopolitană la nordul Dunării trebuie privită prin controlul unor capete de pod (asemănătoare raialelor turco-otomane ulterioare), iar faptul că existau ladrones,  este deplin confirmat de inscripţii.

Autoarea pretinde că un nume de râu (Lotru), nu poate avea nicio legătură cu ladrones, venind probabil dintr-un nume medieval tip germanic gen Lothar...

Autorul nu contestă această posibilitate (DEH, goţi, gepizi, etc...).

Atunci unde continuitatea ? (întreabă autoarea, favorabilă descălecătorilor maghiari).

Apoi, de ce ar fi Simeon Dascălu şi Misail cărturari patrioţi, doar pentru că ar pretinde că provenim din temniţele Romei ? Această afirmaţie este deplin defăimătoare: <muruind hârtiia, singuri pre sine s-au ocărât>. Să admitem ocara ? Atunci, de unde vin daco-românii ?

Nu erau şi oameni de bine în Dacia ? Nu găsim oare şi dedicaţii în versuri de la prea-iubitoarele soţii ale nemernicilor descendenţi din legionari romani ? NU sunt acestea form e culturale ? Apoi, de ce atâta adversitate faţă de Strabon ( o sursă credibilă de informaţie istorică).

Autorul nu contestă argumentele... Dar cu câteva epitafuri în versuri nu vorbim de forme literare...

Autoarea afirmă că de la Dimitrie Cantemir s-ar putea reţine punctele 3 şi 5, iar punctul 1 ar fi o expresie a pre-romanizării... Să uităm ideea aşa-zisei continuităţi prin ladrones.

Autorul se apără, întrucât autorii imperiali constantinopolitani târzii vorbesc de multitudinea de fugari.

Autoarea: < Ei, şi ?>.

Autorul e de acord, (pentru că vrea mâncare caldă la masă), iar autoarea s-a îmbufnat  prea rău.

Discordia s-a încheiat astfel: vor trebui revăzute sursele lui Dimitrie Cantemir (căci referirile sunt vagi).  În final, casa a fost pacificată, dar nu complet: autoarea pretinde dovezi ale daco-romanităţii sefarzilor...

Autorul se apără, pretextând că nu dispune de surse oiconimice. Ei proveneau doar din Salonic.

Autoarea: < Ei, şi ?>.

Oricum, Doamnele au intotdeauna dreptate...  Nu-i aşa ?

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet