Cât de romanic (latin) este poporul român? Partea a IV-a Imprimare 264 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Luni, 19 Aprilie 2021 17:51

Cât de romanic (latin) este poporul român ? Dacă limba ne defineşte, este clar că suntem latini. Ar fi şi lingvistic unele mici probleme (unele trăsături divergente ale limbii, unele neregularităţi), dar mai bine să le ignorăm...  Nu există şi în franceză verbe neregulate ? Păi atunci ?

Şi despre religia (religiile) din vechime să ne abţinem... Nu e un singur Creator ? Păi atunci ?

Poate că suntem asemenea sefarzilor. Dar ei de ce vorbesc spaniola (spaniolyt sau ladino) ?

Poate că ei sunt asemenea ladinilor din nordul Italiei... Poate că şi noi... Dar ei de ce sunt evrei ? Poate că în Spania, au vieţuit o vreme (înainte de expulzare) pe cursul fluviului Ebro. Nu or fi poate daco-romani ? Noi de ce nu avem râul Ebro ? Acest râu era la traci, aceeaşi problemă ca şi cu cei din acele localităţi din Rusia...

Haideţi să revenim la chestiune: uneori, comparaţiile sunt înşelătoare... Şi chiar şi raportările lingvistice...

Dacă am avea precum germanii o bază etnică neamalgamată, am mai putea vorbi... De parcă la ei nu se puteau produce amestecuri... Atunci, de ce să ne uităm la avertismente: că sunt urme de susan sau de ţelină în salată ? Am văzut că germanii erau vigilenţi. Verificau fie după nas, fie căteva generaţii anterioare la credinţă. Dacă nu aveau credinţa mozaică sau nu aveau deloc credinţă, erau în regulă...

Apoi, noi suntem latini şi punct. Ca origine, arieni (căci credinţa lui Arie a plecat din ţinuturile nord-dunărene cu goţii şi alţii: vandali, etc., în special germanici). Cum, nu ar fi acelaşi lucru ? Eee, asta-i bună ! Ce complicat e cu unii !               

Ne spun unii că provincia Dacia a fost evacuată... Să-i fi luat şi pe latrones, oare ? Incert, totuşi. Nu era destul loc sub soare şin pentru latrones ? Da, dar nu în Imperiu. De ce nu s-au dus la persani ?

Au fost unele legiuni sau trupe staţionate temporar în Dacia... vexilatio ale Legio I Italica la Drobetae în 108 e.n.; Legio I Adiutrix la Apulum (Alba Iulia) între 105-114; Legio I Partica la Singera (Sângera) în Dacia în sec. al II-lea şi al II-lea; vexilatio ale Legio III Gallica şi vexilatio ale Legio VII Gemina Felix la Porolissum în 194; vexilatio ale Legio III FLavia Felix în Dacia între 105-119, apoi la Singidunum; Legio V Macedonica între 168-271 la Potaissa; vexilatio ale Legio XII Fulminata la Apulum în sec. al II-lea, până în 273; au luat parte la războaiele dacice: Legio XX Valeria Victrix şi Legio XXII Primigenia. Iar cohorte de peste tot...

Legio XIII Gemina a fost cantonată la Apulum până în 273 a evacuare, dar avea vexilatio şi la Nicomedia în Bithynia.

Iar cohorte de peste tot...

Nicolaus Cusanus (Nicolaus Krebs sau Nicolaus von Cues, născut la Cues, Thuringia, 1401, mort la Roma, 1464, înmormântat la San Pietro in Vincoli, fiind cardinal titular al bisericii) scrie în Pacea între religii/De pace fidei, Humnitas, Bucureşti, 2008,  pag. 108-109: < …Ba chiar, dacă, pentru pace, partea mai mare ar urma-o pe cea mai mică şi ar primi tăierea împrejur, socot că ar trebui făcut acest lucru, pentru ca astfel, prin învoiri reciproce, să se păstreze pacea> …

Am văzut că scriitorii (şi mai ales filozofii) sunt mari tâlhari ! Deci ce se scrie trebuie să luăm cu multă reticenţă… De ce am face ce scrie Cusanus ? Mozaicii, musulmanii, siro-iacobiţii şi "nestorienii" se taie împrejur. La popoarele africane sunt circumcise şi fetiţele… Ei fac ce scrie Cusanus. Dar noi de ce am face ?

Europenii consideră aceste obiceiuri drept barbare…

Până la urmă, suntem un amalgam de de toate şi din toţi… Aşa că putem să fim înrudiţi cu toţi. Nu descindem din aceeaşi Evă ?

Atunci ce ne apropie ? Măsuri <Turbo> de "pacificare" a la Hadrian ? Sau iubirea (Împăratul Titus se îndrăgostise de frumoasa Berenice, dar până la urmă nu s-a tăiat împrejur)… Chiar totul e trecător până la urmă ? Probabil că nu: zamolxianismul ne spune că sufletul ar fi veşnic.

Atunci cine să achite hainele ienicerilor, se întreba sultanul ? I s-a răspuns că moliile iubesc lâna… deci iubirea destramă lâna… Păi şi-atunci ? Cum rămâne ? Nu vedeţi cine roade hainele ? Dar de plătit, cine plăteşte ? Atunci, pentru ce muncim se întrebau sefarzii ? Pentru sultan li s-a răspuns.

D-stră aţi munci pentru sultan ? Cum care sultan ? Întotdeauna va exista un sultan…

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet


Share