Strabon (FHDr I, pag. 233): <Noi socotim pe sciţi drept oameni cu viaţa cea mai simplă şi cei mai fără vicleşug, cu mult mai puţin pretenţioşi decât noi şi de o mai mare cumpătare. Cu toate acestea, felul nostru de viaţă s-a răspândit aproape la toţi, corupând noravurile şi introducând la sciţi viaţa foarte îmbelşugată..., izvorul tuturor răutăţilor, prin care ei urmăreau să-şi mulţumească nenumăratele lor pofte. Vicleniile acestea au pătruns în mare parte şi la barbari, printre alţii, la nomazi. Încumentându-se a porni pe mare, ei s-au corupt, au prădat şi au ucis pe străini. După ce au ajuns în legătură cu tot soiul de oameni, au împrumutat de la aceştia luxul şi obiceiurile negustoreşti. Măcar că acestea par să ajute la îmblânzirea deprinderilor, de fapt le strică şi înlocuiesc simplitatea –despre care tocmai am vorbit- cu vicleşugul>.

Tot Strabon scrie (Geografia, VII, 3, 9, C.302, FHDr I, pag. 235-237): <În cartea a IV-a -Europa- a istorisirii sale, după ce străbate acest continent până la sciţi, spune -la sfârşit-, că felul de viaţă al celorlalţi sciţi se deosebeşte de al sarmaţilor. Căci pe când unii sunt atât de cruzi încât mănâncă oameni, ceilalţi se abţin şi de la animale... Spune că sunt unii sciţi nomazi ce se hrănesc cu lapte de iapă, deosebindu-se de toţi ceilalţi prin spiritul lor de dreptate... Ephoros...: deoarece ei au o viaţă simplă şi nu caută câştigurile, au legi bune şi proprietatea la ei este în devălmăşie, chiar şi soţiile, copiii şi toate rudele le au tot în comun (C. 303). Iar cei din afară nu se războiesc cu ei, căci nu-i pot birui, fiindcă nimic nu i-ar îndemna să primească robia... Anecharsis, numit înţelept de Ephoros, ar fi născocit foalele de aţăţat focul, ancora dublă şi roata olarului... dintre nomazi, cei ce locuiesc la mare depărtare de restul oamenilor se hrănesc cu lapte, sunt nevoiaşi şi foarte drepţi; şi că aceasta nu e o născocire a lui Homer>. 

Clearh din Soloi scrie: <Sciţii s-au desfrânat ca nimeni altul, având  din belşug tot felul de bogăţii şi putându-şi procura orice. Aceasta se vede încă din veşmintele şi felul de viaţă pe care îl au până astăzi şefii lor. Traiul îmbelşugat şi faptul că dintre toţi oamenii ei s-au dedat mai întâi desfrânării, i-au adus la atâta nelegiuire încât tăiau vârful nasului tuturor oamenilor pe care îi întâlneau>.

De atunci mai de preţ sunt năsucurile mititele şi fine... Am văzut că austriecii sunt vigilenţi prin măsurători ale nasurilor (păstrarea purităţi rasei)... era Filip Arabu după nas dac sau arab (căci Noi ce metode de vigilenţă vom adopta ?

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet