Platon scrie în Legile, VIII, 804 d,e: "ştiu că în jurul Pontului se află o mulţime nenumărată de femei, care se numesc sarmatide şi cărora li s-a rânduit, ca şi bărbaţilor, să ia parte nu numai la călărie, ci şi la mânuirea arcurilor şi a celorlalte arme, exerciţii pe care le fac şi ele deopotrivă cu bărbaţii" (FHDr, pag. 103). În Apian, XCII., <despre> Mitridate 69, 291 scrie: "îi veniră într-ajutor calibii, armenii, sciţii, taurii, aheii, heniobii, leucosirii şi câţi stăpânesc regiunea râului Termodont, numită ţinutul amazoanelor".        

Filostrat istoriseşte o poveste  uimitoare  (FHDr I, pag. 663; pag. 659…661; 665…667): "Pe amazoane, despre care unii poeţi scriu că ar fi venit la Troia să lupte cu Ahile, acestea nu le-a omorât în Troia. Nu ştiu cum se poate crede că după ce Priam s-a luptat cu amazoanele pentru frigieni, în timpul lui Mygdon, ele au venit mai apoi în ajutorul Troiei... Părerea mea că Ahile a nimicit oştirile lor puternice  chiar în insulă... "În Pont se află o singură insulă, aşezată mai mult spre coasta ospitalieră pe care o ai la stânga când intri în Pont. E lungă de treizeci de stadii şi lată nu mai mult de patru. Arbori cresc acolo: plopi albi, ulmi şi alţii -cum se întâmplă-, iar cei din jurul templului sunt sădiţi în rânduială. Templul e aşezat spre lacul Meotic, care, ca şi Pontul îşi trimite valurile spre el…Lângă ţărmul neospitalier al Pontului, pe unde se întind munţii Tauriei, se spune că locuiesc aşa-zisele amazoane… să-ţi povestesc despre isprava pe care au săvârşit-o ele pe insula şi cum au murit, căci şi aceste ni le-a istorisit Protesilaus. 

Corăbieri şi constructori de nave… fiind prinşi de ele…fiind dezlegaţi şi ajunşi sub stăpânirea lor, aceştia prinseră să vorbească limba amazoanelor… într-o primăvară ridicară ancora de la gura Termodontului şi se îndreptară spre templu…întâi porunciră străinilor veniţi din Helespont să taie arborii, care împodobeau de jur-împrejur templul…Amazoanele strânseră frâiele, dădură pinteni iepelor şi se năpustiră spre templu. Ahile le privi pătrunzător şi cumplit… Iepele se ridicară în două picioare, socotind  pe femei o povară cudată şi de prisos…Se făcură ca nişte fiare… şi îşi zbîrliră urechile ca leii cei năprasnici… Săturate de carne omenească, alergau prin insula, căci erau înebunite, pline de sânge…".

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet