Noi doi suntem ziua și noaptea etern urmărindu-se…
Iarna și vara… suflete gemene niciodată văzându-se…
Suntem polii opuși în imensitatea Pământului,
Nefericiții iubirii, pionii sorții și sclavii gândului…

Mi-ești foamea si setea, mi-ești pâinea și vinul…
Îmi ești un străin, dar tu-mi ești stăpânul…
Mi-ești farul albastru, doar tu mi–ești lumina,
Mi-ești frig si mi-ești soare… mi-ești pacea și vina…

În ochi eu ți-s lacrima bine ascunsă,
Ți-s patimă-n suflet…iubirea nespusă…
Ți-s roză și spin, ți-s dor şi ți-s vers,
Ți-s spicul și strugurul ce nu l-ai cules…
 

Trec clipele, trec zilele și nopţile trec…
Otravă mi-e gândul că n-am să te văd,
N-am să te-aud, n-o să te am, n-o să te simt…
Şi zborul mi-e frânt… şi sunt pasăre-spin…