Night story (poezie de Antonia Zavalic) Imprimare 814 Afişări
Scris de Antonia Zavalic   
Sâmbătă, 07 Noiembrie 2015 21:27

tu știi că florile au un fel unic de a îmbătrâni
îți pui capul pe pernă și trăiești visul ca o destrupare a nopții
chiar dacă afară începe să plouă și 
nimeni 
absolut nimeni nu are o curajul să pună degetul în întuneric
și să aducă muzica mai aproape de trupurile aceste tinere
frumoase și delicate. Nu, frumusețea 
nu poate fi îngropată.
Dacă avem ceva ce ne moare 
ar fi bine să nu înceapă cu noi. 
 
Erai în fața mea, 
gândurile-mi lunecau ca-ntr-o ploaie de toamnă. 
Astăzi ar fi trebuit să ieșim afară, să râdem împreună
să dansăm și apoi să ne amintim de tot ce s-a dus.
Astăzi ar fi trebuit să punem lemne pe foc și să urmărim luna la apogeu, la 40.5724 km 
de noi 
mai departe decât în orice zi a anului.
Astăzi ar fi trebuit să facem dragoste
în timp ce trupurile noastre se descarcă de viață.
 
Într-o zi tu
îmi vei acoperi oasele 
cu o pătură călduroasă
și așa voi ști că iubirea este un fel de călător 
care speră să ajungă
undeva 
unde e cald și nu plouă.
 
AUTOR: Antonia Zavalic
7.11.2015

Share
Ultima actualizare Sâmbătă, 07 Noiembrie 2015 21:56