CARTE: „Fațǎ ȋn fațǎ cu generalul Ion Mihai Pacepa” de Lucia Hossu Longin Imprimare 1005 Afişări
Scris de Horia Picu   
Duminică, 13 Septembrie 2015 09:33
Cunoscuta jurnalistǎ de televiziune Lucia Hossu Longin s-a dus ȋn SUA sǎ stea de vorbǎ cu generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa. Gȃndurile generalului, probabil atȃt cȃt au putut fi transpuse ȋn cuvinte, sunt ȋn aceastǎ carte. 
 
Pacepa spune ȋn interviu cǎ dupǎ modul de funcționare a Securitǎții, fiecare ofițer operativ trebuia sǎ aibǎ 50 de informatori şi 50 de colaboratori.
„Informatorii erau recrutați din rȃndul nemembrilor de partid. Colaboratorii erau membrii  de partid.”
 
Aici, ȋn text, apare o micǎ problemǎ care trebuie comentatǎ. Dacǎ e corect, fǎrǎ  greşealǎ de tehnoredactare, „membrii” ar ȋnsemna, dupǎ pǎrerea mea, toți membrii partidului comunist din Romȃnia. Dacǎ e scris greşit şi trebuia scris „membri”, adicǎ unii dintre membrii partidului, mi se pare mai realist ca doar o parte din totalitatea membrilor partidului sǎ fi fost colaboratori ai Securitǎții.
 
Cifrele de care pomeneşte generalul sunt ȋngrijorǎtoare şi acum pentru ce fel de țarǎ a fost Romȃnia atunci:
„Considerȃnd cǎ Securitatea a avut circa 15000 de ofiteri operativi, aceastǎ rețea ar fi trebuit sǎ conținǎ teoretic 750.000 de informatori şi alți 750.000 de colaboratori.”
 
Cel mai valoros material documentar „procurat” de Pacepa a fost proiectul unei fabrici pentru producerea aliajelor folosite ȋn construcția rachetelor intercontintale sovietice. Dej a predat personal proiectul lui Hrusciov, care, ȋn compensație, şi-a retras trupele din Romȃnia. Interesant cum se poate scrie uneori istoria unei națiuni...
 
Numele conspirative erau prezente ȋn tot aparatul Securitǎții. Pacepa a fost Podeanu ȋn toate documentele. 
„Toate documentele, salariile [erau] pe numele de Mihai Podeanu şi aşa mai departe, cu alte cuvinte erau doi oameni. Unul era Pacepa, care trǎia cu soția şi cu fata undeva ȋn afarǎ, iar altul era Podeanu, care era ȋn interiorul ministerului, interiorul DIE.”
 
Pacepa criticǎ acum regimul politic pe care l-a slujit. Spune despre Romȃnia cǎ 
„era o țarǎ de spioni. Deoarece comunismul n-a fost in stare sǎ trǎiascǎ pe picioarele sale, nici n-a fost ȋn stare sǎ producǎ. A fost nevoit sǎ fure şi, din acel moment, spionajul a ȋnceput sǎ devinǎ din ce ȋn ce mai important.”
 
Pe vremea dictatorului bǎnuiam sau auzeam vorbindu-se şoptit cǎ legǎturile cu teroriştii erau foarte strȃnse, ȋn avantajul ambelor tabere:
„Sunt semnificative şi eforturile lui Ceauşescu pentru a construi, cu ajutorul informațiilor obținute de DIE, arme nucleare pe care sǎ le vȃndǎ țǎrilor şi organizațiilor teroriste contra valutei de care avea nevoie ca sǎ transforme Romȃnia ȋntr-un monument ȋnchinat lui ȋnsuşi.”
 
Faimoasa(?) vizitǎ a lui Ceaşescu la regina Angliei a fost un eveniment terminat absolut penibil. Englezii, gazde foarte primitoare, i-au primit pe conducǎtorii Romȃniei socialiste ȋn 
„Buckingam Palace [care] n-are camere de oaspeți, are camere pentru familia regalǎ, iar noi am fost cazați ȋn diferite camere ale familiei regale. [...]. Au furat tot ce-au prins ȋn camerele respective.”
 
Pacepa aminteşte ȋn confesiunile sale despre intenția asasinǎrii fostului director al postului de radio „Europa liberǎ”, sigheteanul Noel Bernard. De ce Noel Bernard n-are un monument ȋn oraşul nostru? Cine ştie sǎ rǎspundǎ la aceastǎ ȋntrebare? Cine vrea sǎ rǎspundǎ?...
 
Un punct de vedere filozofic spus de general şi care mi-a plǎcut...
„...dupǎ atȃția ani la nivelul conducerii serviciilor de spionaj romȃnesc [concluzia este cǎ] nimic nu a fost mai dificil pentru comuniştii romȃni decȃt sǎ ȋşi prezicǎ trecutul.” 
 
E dat ca exemplu cazul lui Gheorghiu-Dej, care a sǎrutat mȃna Regelui Mihai dupǎ momentul de mare cotiturǎ a rǎzboiului, 23 august 1944. În 1947, acelaşi Dej spunea despre rege cǎ este „spion şi trǎdǎtor”...
 
Uneori, şi la nivelul conducerii superioare a statului romȃn din perioada dictaturii lui Ceauşescu, se spuneau lucruri inteligente. De exemplu, Pacepa ȋşi aminteşte cǎ pe la ȋnceputul anilor 70, premierul Ion Gheorghe Maurer, aflat ȋn vizitǎ la Vatican şi ȋntrebat de papa Paul al VI-lea ce ar putea face pentru Romȃnia, a dat, dupǎ pǎrerea mea, un rǎspuns genial. 
„Schimbați aşezarea geograficǎ!”
 
Autoritǎțile americane au luat mǎsuri speciale de securitate (dar nu Securitate!) ȋn timpul ȋnregistrǎrii audio a interviului acordat de generalul stabilit ȋn SUA. Reportofonul a fost ȋnlocuit cu unul absolut identic şi ȋnmȃnat doamnei Hossu Longin.
 
Autoarea cǎrții ȋncheie spunȃnd:
„Aş vrea sǎ-l mai vǎd pe general. Aici, sau, mai bine, ȋn țara lui.”
 
Sǎ-l vedem pe Ion Mihai Pacepa ȋn țara lui, sau ȋn sau oriunde ȋn lume, e o probabilitate extrem de redusǎ. O parte din gȃndurile lui şi din dorul sǎu de țarǎ ne-au fost transmise prin intermediul unei distinse doamne, care a luptat ȋn toți anii de dupǎ schimbarea regimului ceauşist cu toatǎ ființa ei pentru aflarea adevǎrului. O doamnǎ cǎreia țin sǎ-i mulțumesc pentru toatǎ strǎdania domniei sale ȋn promovarea adevǎratei istorii a poporului romȃn!
 
Generalul Pacepa spunea cǎ
„Se spune cǎ istoria se repetǎ. Dacǎ ai douǎ vieți, ai şanse sǎ vezi repetarea ei cu proprii ochi.”
 
Doresc ca vorbele generalului sǎ fie profetice, iar autoarea cǎrții sǎ poatǎ vedea ȋntr-o frumoasǎ zi cǎ tot ce a fǎcut a avut un rost fundamental ȋn trezirea neamului romȃnesc!
 
 
 

Share