Neasemuitul continent inventat și stăpînit de un mare romancier, Cornel Ivanciuc Imprimare 999 Afişări
Scris de Cristian Teodorescu   
Duminică, 02 August 2015 13:58

Dacă într-o zi toate cărțile și-ar lua zborul din biblioteci, după exemplul terfeloagelor din Stăpânul spaimei*, iar computerele ar intra în grevă, Cornel Ivanciuc ar putea ține liniștit locul memoriei adunate în ele. Acest explorator neobosit, prin lume și prin cărți, care a măsurat România cu piciorul și a călătorit pe cinci continente cunoscute, fără a-l mai pune la socoteală și pe cel inventat de el, ocolește Pămîntul luîndu-și ca punct de plecare și drept țintă Marmația în care s-a născut. Aidoma uriașului Pantagruel al lui Rabelais, cel din vechime, și luînd urmele lui Borges, cel încă atît de apropiat de noi, Ivanciuc descoperă lucruri și întîmplări nemaivăzute, cercetînd lumea, cărțile și iscodind eresuri din inepuizabilul dicționar nescris al înțelepciunii și nebuniei populare.
 
În Stăpânul spaimei, Ivanciuc desenează harta secretelor uitate sau doar de puțini știute ale lumii, într-o călătorie în timp și în spațiu, amestecînd ceea ce va fi fost cu ceea ce ar fi putut să fie, într-un continent al cuvintelor care precedă întîmplările și din care se nasc revoluțiile și statele, molimele și minunile, sfinții, ereticii și impostorii inspirați.
 
Pe continentul inventat de Ivanciuc se întîlnesc toate religiile, și cele știute, și cele care au doar cîteva zeci de închinători de taină, oameni care trăiesc cu sutele de ani și supraviețuitorii, în memoria altora, care s-au săvîrșit din viață de tineri. Aici își găsesc locul cetăți pierdute din Orient, dispăruta insulă Ada Kaleh, două războaie mondiale și altele mai mici, marinari și revoluții, predicatori, agenți secreți, șoferi din Sighet, contrabandiști și văduve, dar mai ales cuvinte cărora li s-a pierdut urma și care-și fac apariția din memoria colectivă, împreună cu leul decrepit de la Ada Kaleh și cu ghepardul acuzat și judecat de crimă, care știe pe de rost cărțile sfinte a două religii.
 
Pe urmele tuturor acestora adulmecă, de la o generație la alta, bărbații și femeile din clanul marmațian Margine. Bărbații călătoresc în căutarea cuvintelor magice din care se nasc toate cele, iar femeile se îndeletnicesc acasă cu vrăjitoria iscată de aceste cuvinte care, puse cap la cap, se transformă în istorii care-i țin în viață pe bolnavii incurabili și-i aduc înapoi, de dincolo de moarte, pe bărbații iubirilor acestor muieri cu țîțe fabuloase și crupe inepuizabile, care știu să oprească pînă și timpul în patul dragostei, mozolelilor și obsesiilor lor amoroase.
 
În romanul lui Ivanciuc se întîlnesc, și în secret, și la vedere, autorii care-l inspiră, Borges, Márquez și Llosa, străjuiți de citate adevărate sau inventate din Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Iar Lulu Margine, contemporanul nostru și alter ego-ul lui Ivanciuc, le scrie de la Viena lui Andrei Pleșu și lui Gabriel Liiceanu, și pomenește, în treacăt, numele unor cercetători și istorici autohtoni, cam în același fel în care Borges amestecă în povestirile sale personaje inventate de el cu persoanele unei existențe certe. Te poți rătăci în planul secret al acestui roman al călătoriilor și căutărilor de tot felul, cărora autorul le dezvăluie și nu prea scopul spre sfîrșitul cărții. Asta pentru că o parte din rostul fermecătoarei sale alcătuiri e, ca și în Pantagruel sau în Scrisorile persane, călătoria însăși, cu toate ciudățeniile imaginabile și inimaginabile întîlnite pe acest drum întortocheat, care sfidează timpul și convențiile romanului și care ar putea începe, dar în orice caz se încheie în podul unei case din Marmația, în care, odată intrat, te poți încuia pe dinăuntru pentru totdeauna.
 
*Cornel Ivanciuc, Stăpînul spaimei, Ed. Tracus Arte, 2013

SURSA: http://voxpublica.realitatea.net/

CARTEA POATE FI COMANDATA DE AICI


Share