Psalm (poezie de Antonia Zavalic) | 894 Afişări |
Scris de Antonia Luiza Zavalic |
Duminică, 17 Mai 2015 05:23 |
Singura
odisee care nu visează ești Tu, Doamne
Cel care
vii cu eternitatea pe umeri
să-mi culegi sufletul într-un pumn de lumină
atunci când tot întunericul
arde mai mult
și-n fața mea întunecată
vederea se împiedică ca o singurătate stăpână pe ținuturi
alese gândurilor Tale.
Căci Tu știi că fiecare acoperământ
are ca piatră de temelie
tulburarea,
esența tuturor zidirilor. Sângele nostru în care sufli
iubirea Ta.
Așa îmi învăț rănile să asculte.
Ca nu cumva să uit
cum se trăiește și cum se moare cel mai adevărat.
Autor> Antonia Luiza Zavalic |