Sepia (poezie de Antonia L. Zavalic) | 895 Afişări |
Scris de Antonia Luiza Zavalic |
Luni, 04 Mai 2015 12:55 |
Fiecare cuvânt se scutură într-un final
de mine
ca praful în care oamenii fac din trupurile lor despletite
un altar în care se trăiește iubind
anotimpuri întregi
Totul înseamnă să fii om. Toate
resturile vii ce mai au de îndurat până să ardă
și fumul lor să se strângă sus
în capătul cerului
ramolit de dragoste
și dacă mi-ar mai fi rămas puțin timp
aș fi ucis tot ceea ce nu mi-ar rămâne de nepetrecut când totul dispare
și peste pământ se revarsă picături
de sânge tulburător de lunecos pentru orice inimă care îndrăznește să bată
toate acele vieți minuscule
neimposibil de îndurat
în fiecare zi
de același Dumnezeu bun
și iubitor de moarte
AUTOR: Antonia Zavalic |