| Dimineața devreme (poezie de Gabriela Cosovan) |
|
743 Afişări |
| Scris de Gabriela Mariana Cosovan |
| Sâmbătă, 02 Mai 2015 08:26 |
|
Mă trezesc îmbrăcată
În cămașa ta de vise.
Pleoapele grele de întuneric
Mi se strâng îndărătnic
Sub mângâierea dimineții.
Retrăiesc ultimele clipe ale asfințitului...
Se făcea... că am bătut în
Poarta zăvorâtă a inimii tale,
Obosită, ca un profet
Care împrăștie iubirea pe pământ.
M-ai ridicat pe brațe,
Mi-ai spălat picioarele însângerate
De cioburi de stele,
Mi-ai sărutat tălpile
Cu buzele asprite de vârtejul munților
Și mi-ai așezat
Capul pe umărul tău ca stânca.
Totul a coborât
Într-o liniște pustie
Unde doar sufletele noastre
Se îmbrățișau răstignite pe o cruce.
Unde au dispărut toate?
Îmi țin strâns pleoapele
Să nu-mi fure dimineața nostalgia clipei.
Visele de pe cămașa ta
S-au spulberat sub lumina soarelui
Și au urcat la cer.
AUTOR: Gabriela Cosovan |
